Privirea mi se oprește asupra lui Clint, care stă sprijinit de un cadru de mers în cealaltă parte a bucătăriei aglomerate, apoi asupra bărbatului la fel de înalt, deși mult mai tânăr și mai voinic de lângă el.
— Uaaau, spune Libby, care a ajuns cu privirea la Shepherd în același timp cu mine.
Ochii lui verzi îi găsesc pe ai mei și îi murmură ceva lui Clint înainte de a se desprinde și de a se îndrepta spre noi.
— O, Doamne, spune Libby. Arhanghelul acela vine spre noi chiar acum?
— Shepherd, spun, distrasă de roata de hamster a grijilor care se învârte în interiorul craniului meu.
— Este un păstor care vine spre noi? întreabă Libby.
— Nu, numele lui este...
— Ahaaa. Shepherd, își dă ea seama despre cine e vorba, exact în momentul în care el se oprește în fața noastră.
— Vezi, spune el, radiind, d-asta nu se poate să nu iubești orașele mici.
CAPITOLUL 20
— Nu v-am văzut la piesă, spune Shepherd. Cred că ați tăiat-o repede.
Libby îmi aruncă o privire care zice: „Ai uitat să menționezi că
partenerul tău era Adonis”.
— Sora mea a trebuit să facă pipi, spun eu, ceea ce nu face decât să-i amplifice expresia de supărare. Ea este Libby. Libby, Shepherd.
Libby spune doar:
— Uau!
— Mă bucur să te cunosc, Libby, răspunde el.
Ea îi strânge mâna.
— Strângere puternică. Întotdeauna o calitate bună la un bărbat, nu-i așa, Nora?
Se uită la mine cu subînțeles, încercând în același timp să fie colega mea de agățat și să mă facă de râs.
— Se pare că este foarte utilă în filmele cu James Bond, sunt de acord.
Shepherd zâmbește politicos. Nimeni nu spune nimic. Eu tușesc.
— Din cauza tuturor oamenilor care atârnă de pe clădiri...
El dă din cap.
— Am înțeles.
Nebunia temporară sau magia de noaptea trecută a dispărut.
Habar nu am cum să interacționez cu acest om.
— Pot să vă iau ceva? O bere? Un sifon? întreabă el.
— Eu aș vrea vin, spun eu.
— Știi ceva? Libby zâmbește. Vezica asta afurisită! Deja trebuie să fac pipi din nou.
Shepherd face un gest spre hol.
— Toaleta e chiar acolo.
— Vin imediat, promite Libby și, în timp ce Shepherd se întoarce să-mi toarne un pahar de vin dintr-o sticlă deschisă de pe tejghea, ea o ia la fugă, spunând pe mutește peste umăr: „NU, NU VIN IMEDIAT”.
Shepherd îmi întinde paharul, iar eu îmi înclin bărbia la cele...
aproximativ paisprezece mii de sticle de vin de pe barul din bucătărie.
— Chiar vreți să uitați cu toții piesa aceea.
El râde.
— Ce vrei să spui?
Iau o înghițitură mare.
— Glumeam și eu. În legătură cu vinul.
