Privirea mi se oprește asupra lui Clint, care stă sprijinit de un cadru de mers în cealaltă parte a bucătăriei aglomerate, apoi asupra bărbatului la fel de înalt, deși mult mai tânăr și mai voinic de lângă el.

— Uaaau, spune Libby, care a ajuns cu privirea la Shepherd în același timp cu mine.

Ochii lui verzi îi găsesc pe ai mei și îi murmură ceva lui Clint înainte de a se desprinde și de a se îndrepta spre noi.

— O, Doamne, spune Libby. Arhanghelul acela vine spre noi chiar acum?

— Shepherd, spun, distrasă de roata de hamster a grijilor care se învârte în interiorul craniului meu.

— Este un păstor care vine spre noi? întreabă Libby.

— Nu, numele lui este...

— Ahaaa. Shepherd, își dă ea seama despre cine e vorba, exact în momentul în care el se oprește în fața noastră.

— Vezi, spune el, radiind, d-asta nu se poate să nu iubești orașele mici.

CAPITOLUL 20

— Nu v-am văzut la piesă, spune Shepherd. Cred că ați tăiat-o repede.

Libby îmi aruncă o privire care zice: „Ai uitat să menționezi că

partenerul tău era Adonis”.

— Sora mea a trebuit să facă pipi, spun eu, ceea ce nu face decât să-i amplifice expresia de supărare. Ea este Libby. Libby, Shepherd.

Libby spune doar:

— Uau!

— Mă bucur să te cunosc, Libby, răspunde el.

Ea îi strânge mâna.

— Strângere puternică. Întotdeauna o calitate bună la un bărbat, nu-i așa, Nora?

Se uită la mine cu subînțeles, încercând în același timp să fie colega mea de agățat și să mă facă de râs.

— Se pare că este foarte utilă în filmele cu James Bond, sunt de acord.

Shepherd zâmbește politicos. Nimeni nu spune nimic. Eu tușesc.

— Din cauza tuturor oamenilor care atârnă de pe clădiri...

El dă din cap.

— Am înțeles.

Nebunia temporară sau magia de noaptea trecută a dispărut.

Habar nu am cum să interacționez cu acest om.

— Pot să vă iau ceva? O bere? Un sifon? întreabă el.

— Eu aș vrea vin, spun eu.

— Știi ceva? Libby zâmbește. Vezica asta afurisită! Deja trebuie să fac pipi din nou.

Shepherd face un gest spre hol.

— Toaleta e chiar acolo.

— Vin imediat, promite Libby și, în timp ce Shepherd se întoarce să-mi toarne un pahar de vin dintr-o sticlă deschisă de pe tejghea, ea o ia la fugă, spunând pe mutește peste umăr: „NU, NU VIN IMEDIAT”.

Shepherd îmi întinde paharul, iar eu îmi înclin bărbia la cele...

aproximativ paisprezece mii de sticle de vin de pe barul din bucătărie.

— Chiar vreți să uitați cu toții piesa aceea.

El râde.

— Ce vrei să spui?

Iau o înghițitură mare.

— Glumeam și eu. În legătură cu vinul.