Bătrânul paznic de noapte îşi ridică ochii şi îşi privi fiul.
Avea lacrimi în ochi.
— Am făcut ceea ce ne-a cerut directoarea.
Nils Jensen îşi privi tatăl în tăcere, în timp ce încerca să
accepte mărturisirea pe care tocmai o auzise.
— Deci tu nu eşti tatăl meu adevărat?
— Ba da, Nils. Eu sunt tatăl tău. Nu a existat niciodată un altul.
— Ce v-a spus directoarea?
În ochii bătrânului se citea teama.
— Că există un motiv, spuse el.
— Un motiv?
— Dar tu nu trebuie să îl ştii.
— Spune-mi-l. M-aţi minţit toată viaţa mea.
601
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Nu puteam adopta un copil, pentru că eram săraci. Nu ne-ar fi dat niciodată un copil în grijă. Aşa ne-a explicat domnişoara Ladegaard, dar pe urmă…
Magna îl lăsase pe Nils să crească în curţile întunecate şi camerele sinistre cu un motiv întemeiat, numai că el nu ştia acest motiv.
— În mod surprinzător, au primit un copil pe care ea… pe care directoarea nu îl putea plasa în una dintre familiile bune… Tu erai…
— Da?
— Totul s-a întâmplat într-o clipă. Dintr-odată am primit o autorizaţie. Apoi, în termen de câteva zile, repartizarea. Şi aşa ai ajuns la noi şi te-am iubit din prima secundă. Dar totul mi s-a părut foarte ciudat. Aşa că am cerut să vedem documentele de la naştere. Voiam să văd negru pe alb că eşti sănătos şi cine sunt părinţii tăi.
Bătrânul se ridică şi se duse la vechiul dulap din stejar, care se afla în colţul de sub fereastră de când îl ştia Nils.
— Există o explicaţie pe care nu o cunoaşte nimeni. În afară de mine şi de mama ta. Trase sertarul de sus, ridică cu grijă fundul din furnir şi scoase la iveală un plic maro. Chiar şi de la distanţă, Nils putea vedea pe el numele tatălui său, scris de mână: Anker Jensen.
— Totul este acolo, spuse el şi îi întinse plicul fiului său.
Pentru o clipă, Nils rămase nemişcat. Mărturisirea pocăită
şi umilitoare pe care el o aşteptase, oribilă pentru toată
lumea, dar necesară pentru a supravieţui, se transformase într-o secundă în ceva mult mai periculos. Acum, brusc, se afla în faţa lui, iar el era singur. Nu exista nicio scăpare din camera cea mică. Bătrânul îi întinse plicul.
— Mi-a spus că mama ta naturală era în închisoare, pe termen nelimitat, iar tatăl tău este necunoscut, posibil tot un deţinut.
Nils luă plicul din mâna tatălui său.
— Ne-a dat actele pentru a ne putea convinge, iar noi i-am promis că le vom distruge după aceea. Există lucruri în viaţă, 602
- ERIK VALEUR -
a spus, pe care niciun copil nu ar trebui să le experimenteze vreodată.
În plicul maro nu era decât o coală de hârtie. Nils privi foaia.
— Dar le-am păstrat.
Era un certificat de botez, pe care era completat un singur rând.
John Bjergstrand, născut 30.04.1961. Mama: EvaBjergstrand. Tatăl: necunoscut.
— Da, acesta eşti tu.
Nils Jensen închise ochii şi, în acel moment, i se făcu greaţă. Mai putuse doar să arunce bucata de hârtie pe masă, înainte să se răstoarne pe covor şi să vomite violent. Tatăl său îi dădu o batistă, îşi luă fiul de umerii tremurânzi şi îl îmbrăţişă.
— Nils, Nils… Nils, te iubim. Iartă, iartă-ne… Dar m-am gândit că aşa era cel mai bine pentru tine… Pentru noi.
Iertare.
— Ei spun că sunt fiul unei criminale.
