— El chiar a ascuns acest certificat de botez. De ce?
Tăcerea se prelungea. În cele din urmă, am spus:
— Pentru că a înţeles, instinctiv, că distrugerea ultimelor dovezi despre rădăcinile unui copil este cel mai mare păcat pe care îl poate comite un om.
Toată lumea se uita la mine. Nimeni nu spunea nimic.
În cele din urmă, Asger i se adresă lui Nils: 606
- ERIK VALEUR -
— În orice caz, tu eşti fiul celui mai puternic om din ţară
din acest moment!
Remarca era, evident, lipsită de empatie, ceea ce era destul de neobişnuit pentru Asger. Am văzut cât de mult îl duruse pe fotograf, care stătea, pentru prima dată, fără a-şi ţine în braţe iubitul aparat de fotografiat şi care îşi strânsese palmele pe genunchi.
— Da, spuse el. Dar nu vreau să se afle. Nu vreau să fiu nici fiul ei, nici fiul lui.
Knud Tåsing clătină aprobator din cap. Părea din nou încrezător şi fericit ca la începutul afacerii Kongslund.
— Este de înţeles. Nu ne aşteptam la altceva. Şi, de aceea, am un plan, spuse el şi ne expuse gândurile lui.
Am fost de acord în unanimitate, pentru că numai această
posibilitate era valabilă dacă voiam să continuăm să ne confruntăm împreună cu personajele negative propriu-zise din afacerea Kongslund – unul pentru toţi şi toţi pentru unul.
Asger rămase din nou, după ce toţi ceilalţi plecaseră şi iar am încheiat seara în camera regelui, cu vedere spre fiord şi spre insula Hven.
Eram, ca întotdeauna, nervoasă în prezenţa lui, dar el părea să nu observe.
— Marie, dacă cel mai genial om de ştiinţă din lume, Albert Einstein, s-a putut înşela, toţi oamenii de ştiinţă pot greşi – dar este la fel de posibil ca Einstein să fi avut dreptate, până la urmă. Un gând destul de fascinant, nu-i aşa? Posibilitatea simetriei perfecte, un puzzle cu o structură
complet lipsită de erori, în care toate elementele pot fi calculate, determinate şi prevăzute.
Din fericire, nu încercă să mă atingă.
— Andromeda, spuse el visător. De ce rănile care ţi se provoacă devreme în viaţă nu se vindecă niciodată complet?
Indiferent dacă provin de la maltratare, umilire sau singurătate.
607
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Nu ştiam ce avea de-a face Andromeda cu copilăria sau cu trădarea părinţilor lui.
— Asta se întâmplă pentru că nu se cicatrizează, ci devin părţi autonome din tine însuţi. La fel ca părţile uşor deformate ale corpului. Nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar ele îţi afectează toate mişcările şi tot ceea ce spui sau ce faci
– până mori.
— Aşa cum picioarele mele nu pot păşi drept, deşi au fost avizate de medici ca fiind sănătoase, am răspuns eu sarcastic.
— Da. Asger râse, fără a sesiza ironia. Sau şoldurile mele, care sunt vindecate de mult, dar încă mă fac să şchiopătez, de îndată ce obosesc.
Se ridică şi se aşeză lângă mine pe pat şi, la fel ca ultima dată, m-am îndepărtat puţin de el. Timiditatea pe care o simţeam la gândul unei eventuale atingeri era ca un mic motor electric care pornea singur-singurel.
— Singurătatea este crucială, spuse şi rămase acolo, pentru o clipă, aplecat în faţă.
O secundă m-am temut că îşi va pune braţul drept în jurul meu, dar nu o făcu.
— Singurătatea este singura infirmitate care este cu adevărat importantă, nu-i aşa?
El râse.
— Sărută-l, Marie! îmi şopti oglinda de deasupra patului.
M-am mutat un pic mai departe de el.
— Nu-i aşa, Marie?
Apoi am înţeles ce trebuia să se întâmple şi am reacţionat imediat. M-am ridicat.
— Trebuie să dorm acum. Este important, am spus şi am deschis uşa. După cum ştii, mâine-dimineaţă sunt invitată la cea mai importantă reuniune din istoria Kongslund.
Remarca îl aduse brusc la realitate.
Am închis uşa în urma lui. Dar cuvintele sale despre singurătate rămaseră suspendate în camera mea tot restul 608
