trebuie trecut la altceva. Date fiind înclinaţia ei pentru compromis, toleranţa pentru ideile celorlalţi şi refuzul fanatismului, democraţia este văzută ca fiind incapabilă să
facă popoarele să viseze, să le călăuzească
pe înălţimi.
Iar de vreme ce a eşuat, alte discursuri se fac auzite, dînd prioritate identităţii în detrimentul deschiderii, securităţii în detrimentul libertăţii, tradiţiei în detrimentul inovaţiei, vehemenţei în detrimentul raţiunii.
La fel ca în alte perioade întunecate ale Istoriei, asistăm la glorificarea celor puternici, a doctrinelor fanatice, a ideologiilor intolerante.
Nebunia lumii
53
Aceste evoluţii trebuie reaşezate într-o perspectivă pe termen lung Dacă încerc să reaşez această situaţie în contextul lecturii mele asupra Istoriei pe termen lung, aşa cum o construiesc eu de la o carte la alta, ea s-ar înscrie mai întîi în mişcarea planetară înspre triumful libertăţii individuale, a fiecăruia pentru sine, a narcisismului, a triumfului banului, a reificării relaţiilor umane, a dezvoltării protezelor, însoţind o extindere a teritoriului economiei de piaţă şi o restrîngere a celui al democraţiei.
Ea se înscrie, în mod fundamental, într-o prioritate crescîndă acordată prezentului asupra trecutului şi viitorului. Într-o voinţă
tiranică a celor în viaţă de a profita de lume, distrugînd ce a_ fost ea şi ce ar putea să fie.
Preocupaţi numai de fluxuri, care reprezintă
clipa, şi nu de stocuri, care întruchipează
Istoria. Distrugînd moştenirea, nelăsînd nimic generaţiilor viitoare.
Aşa arată noua barbarie a lumii : este întemeiată pe un egoism absolut, refuzînd strămoşilor şi urmaşilor dreptul de a fi existat sau de a putea să existe. Ea refuză
naturii dreptul de a supravieţui şi genera
ţiilor următoare dreptul de a reuşi mai bine
54
Cum sd ne apărăm de crizele următoare decît noi. Şi, pentru a da uitării lumea aşa cum este, pentru a nu înţelege că nimeni nu se ocupă de ea, acordă o prioritate crescîndă divertismentului ca formă de negare şi de consolare.
În plus, ea se înscrie, din punct de vedere geopolitic, în declinul relativ al imperiului american şi în tentativa mai multor ţări de a-i ocupa poziţia de imperiu dominant.
Toate acestea se vor încheia, după multiple tresăriri protecţioniste, populiste şi identitare, după multiple crize despre care vom vorbi mai departe, printr-o victorie, în orice caz provizorie, a pieţelor asupra statelor, a obiectelor asupra serviciilor, a maşinilor asupra oamenilor, a narcisismului individualist asupra colectivismului altruist.
Declinul relativ al Statelor Unite este un fapt: PIB-ul american, care reprezenta jumătate din PIB-ul mondial în 1945, nu mai reprezintă decît o cincime şi 8% din comerţul mondial comparativ cu 21,7% în 1948. Rata economisirii americane a atins nivelul cel mai de jos.
Nivelul educaţiei americane scade: scorul la matematică al unui american de 15 ani a scăzut de la 486 în 2003 la 474 în 2015
(în Franţa, el atingea 496 în 2015, iar în China, în acelaşi an, 549). Cît priveşte capacităţile de lectură, scorul american a trecut
Nebunia lumii
55
şi el de la 490 la 487 între 2000 şi 2015 ; comparativ cu 509 în Japonia, în 2015, şi 525 în Singapore.
Dintre cele 11,8 milioane de brevete în vigoare în lume, în 2016, 2,8 milioane se află în Statele Unite, 2 milioane în Japonia şi 1,8 milioane în China. Însă Oficiul de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din China (SIPO) a primit cel mai mare număr de cereri de brevete din lume în 2016, 1,3 milioane, urmat de Oficiul de Brevete şi Mărci al Statelor Unite ale Americii (USPTO), cu 605.571 de cereri, Oficiul de Brevete al Japoniei (JPO), cu 318.381 de cereri, Oficiul Coreean al Proprietăţii Intelectuale (KIPO), cu 208.830 de cereri ; iar Oficiul European de Brevete (OEB), cu doar 159.358 de cereri.
Iar procentul Asiei din toate cererile depuse în lume a trecut de la 49, 7% în 2006 la 64,6% în 2017.
Pînă şi supre_maţia relativă a Statelor Unite în materie de armament este contestată: americanii nu mai sînt capabili să
plaseze oameni pe orbită, nici chiar să ajungă
cu propriile rachete la Staţia Spaţială Internaţională. În 2030, marina chineză va fi mai puternică decît marina americană şi, în prezent, China pretinde că dispune de rachete care ating de cinci ori viteza sunetului, pe care nici o armă americană nu ar fi în stare să le intercepteze.
56
Cum să ne apărăm de crizele următoare China se prezintă aşadar ca o rivală
militară a Statelor Unite; ea se dotează în ritm accelerat cu o forţă marină şi submarină şi cu o forţă aeriană şi spaţială.
În 2016, China a depăşit Statele Unite şi în clasamentul celor mai puternice calculatoare din ,lume, cu 167 de supercalculatoare, faţă de 165 în Statele Unite.
Ea nu este singura putere nouă: Rusia tînjeşte după măreţia ei trecută şi este gata să se alieze cu China pentru a o recîştiga.
Turcia îşi revine după un secol de umiliri şi se înarmează din nou. India şi Pakistanul vin din urmă. Orientul Mijlociu continuă
să fie un butoi nu doar de pulbere, ci şi de petrol.
Toate acestea se înscriu şi într-o proliferare a activităţilor criminale, într-o lume în care statul de drept se dizolvă. Cum mafiile au preluat deja controlul unei mari părţi din America Latină, ele ar putea stăpîni un teritoriu uriaş din restul lumii, dezvoltîndu-şi peste tot activităţile ilegale şi criminale şi preluînd controlul asupra guvernelor de pe toate continentele, pentru a le pune în servici ul lor.
