Ambalarea
63
ar fi nişte artefacte ; şi, încetul cu încetul, chiar vor deveni. Genetica va însoţi această
evoluţie permiţînd, sub pretexte terapeutice, fabricarea unor himere şi repunerea sub semnul întrebării a înseşi identităţii speciei umane.
În numele creşterii sp�ranţei de viaţă
va fi distrusă frontiera dintre om şi maşină, dintre spiritul uman şi inteligenţa artificială.
Nivelul de trai al pensionarilor va scădea
Cele dintîi victime ale situaţiei demografice şi economice care se conturează ar urma să fie, pe termen foarte scurt, pensionarii : simultaneitatea unei rate mai scăzute a natalităţii şi a unei speranţe de viaţă mai îndelungate va face ca finanţarea actualelor pensii să devină foarte dificilă. În special în ţările emergente: în timp ce Franţa a avut la dispoziţie aproape o sută cincizeci de ani pentru a se adapta la creşterea procentului celor de peste 60 de ani (care a trecut de la 10% la mai mult de 20%), China şi India nu vor fi dispus decît de vreo douăzeci de ani în acest sens.
Din prezent şi pînă în 2020, numărul persoanelor de peste 60 de ani din lume îl
64
Cum să ne apărăm de crizele următoare va depăşi pe cel al copiilor sub 5 ani. N umărul acesta ar trebui să se dubleze pînă în 2050 şi să se tripleze pînă în 2100, atingînd 2,1 miliarde în 2050 şi 3,1 miliarde în 2100.
Pe toate continentele, cu excepţia Africii, mai bine de un sfert din populaţie va avea vîrsta de 60 de ani şi peste 60 de ani.
În 2050, o treime dintre chinezi vor avea peste 60 de ani ; 30% din locuitorii Americii Latine vor avea peste 65 de ani. Din prezent pînă în 2050, numărul persoanelor de 60 de ani şi peste 60 de ani va creşte de patru ori în Africa.
În consecinţă, tot mai puţine persoane active vor trebui să finanţeze venitul pensionarilor din ce în ce mai numeroşi şi trăind tot mai mult: rata de dependenţă demografică (raportul dintre populaţia de peste 65
de ani şi populaţia cu vîrsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani, adică cu vîrstă de muncă) va trece în Europa de la 30% în 2016 la 51% în 2070.
În Statele Unite, unde se economiseşte din ce în ce mai puţin (în 2016, rata economiilor reprezenta 15,8% din veniturile francezilor, comparativ cu 5,2% în Statele Unite şi 24% la nivel mondial), pensiile sînt mai ales finanţate de plasamentele economiilor personale ale fiecăruia. Or, acestea produc tot mai puţin din cauza scăderii
Ambalarea
65
ratelor dobînzii : în timp ce fondurile de pensii se sprijineau pe un randament de 8% în anii 1980, el pare a fi astăzi mai apropiat de 5%. Fondurile de pensii nu cîştigă aşadar mai mult de trei sferturi din pensiile pe car·e le plătesc, ceea ce adaugă
__ ,,.
anual un deficit de 120 de miliarde de dolari pentru sistemele de pensii, care au deja mai mult de 4.000 de miliarde de dolari datorie. Şi chiar dacă economiile care finan
ţează pensiile mobilizează, în fonduri in vestite, peste 120% din PIB-ul american, 24%
dintre americani nu au alte surse de pensie decît cele furnizate de stat; iar situaţia nu va face altceva decît să se agraveze : în 2035, 20 de milioane de pensionari americani se vor afla în stare de sărăcie.
Situaţia va fi şi mai proastă în China, unde fondurile economisite pentru a finanţa pensiile mobilizau doar 14% din PIB în 2015. Pentru a menţine foarte slabul nivel actual de economisire, cheltuielile publice referitoare la pensii ar trebui să treacă de la 2, 7 din PIB la 10% în 2030. În India, din 110 milioane de persoane de peste 60 de ani, doar 20 de milioane primesc o pensie ce decurge din profesiunea lor anterioară, iar restul nu primesc nimic.
Situaţia nu este cu , nimic mai bună în Africa : mai puţin de 10% dintre africanii
66
Cum să ne apdrăm de crizele urmdtoare în vîrstă primesc o pensie. Ei vor fi şi mai puţin numeroşi, cel puţin în termeni de procentaj, în viitor. În Africa Subsahariană, aproximativ 5% dintre persoanele active contribuie la un sistem de pensii, faţă de aproximativ 30% în Africa de Nord.
În sfirşit, cu cît populaţia îmbătrîneşte, cu atît mai mult rata economisirii scade şi cu atît mai mult consumul evoluează înspre servicii, printre care sănătatea, ceea ce antrenează scăderea creşterii economice, dat fiind că productivitatea serviciilor este mai mică
decît cea a industriei. Prin urmare, îmbătrînirea populaţiei va apăsa asupra creşterii economice şi, în consecinţă, asupra bugetului disponibil pentru finanţarea pensiilor; ceea ce va agrava şi mai mult evoluţia lor.
Ne vom îndrepta spre o stagnare seculară
După unele opinii, progresul tehnic nu face decît să suprime locurile de muncă şi să
antreneze scăderea preţurilor obiectelor existente, fără a crea o nouă cerere pentru produse cu adevărat noi. Prin urmare, nu ne putem aştepta la o creştere economică
reală. Mai mult, creşterea PIB-ului nu mai înseamnă nimic, întrucît contabilitatea nu
Ambalarea
67
mai are nici un sens, din cauza dezvoltării activităţilor imateriale gratuite (precum reţelele sociale), care ocupă un segment în creştere din timpul oamenilor, fără a fi luate în calcul în măsurarea valorii produse.
În sfirşit, globalizarea organizează o concurenţă feroce privind preţurile şi salariile, ceea ce duce la scăderea consumului privat şi a cheltuielilor publice, iar pe termen lung, la scăderea cererii globale, supraproducţie şi şomaj. La urma urmelor, totul se petrece ca şi cum cetăţeanul-consumator ar triumfa asupra celui care economiseşte din muncă.
Vom asista prin urmare, dacă e să ne luăm după această prognoză, la continuarea scăderii nivelului de trai al celor mai săraci şi al claselor medii şi la creşterea averii celor mai bogaţi.
Penuriile vor deveni insuportabile Mai întîi în ce priveşte apa. Dacă modurile actuale de producţie şi de consum vor continua în acelaşi ritm şi în lipsa unor inovaţii disruptive, două treimi din populaţia mondială vor fi confruntate cu, penurii de apă în 2025. În 2025, 2,5 miliarde de persoane se vor afla în situaţie de stres hidric,
