Capcana se î.nchide
99
celorlalţi. Cum toţi recurg la represalii, ocaziile de confruntare se multiplică. Închiderea aceasta duce nu doar la refuzul produselor, ci şi al capitalurilor, ideilor, operelor artistice şi oamenilor care vin din alte părţi.
/
Primele semne ale unei crize
ecologice majore
Am putea invoca nenumărate exemple ce anunţă această criză, în ultimele douăsprezece luni : înmulţirea uraganelor şi a incendiilor de pădure, creşterea temperaturii, creşterea numărului episoadelor de secetă, inundaţiile, penuriile de apă potabilă; în 2018, în urma unei secete excepţionale, oraşul Cape Town din Africa de Sud a fost pe punctul de a intra în "ziua zero" cînd apa urma să fie tăiată de la robinet. În 2018,
"sezonul focurilor" a început mai devreme şi s-a încheiat mai tîrziu; focul a provocat pierderea a aproximativ 30.000 de hectare de pădure în Suedia; a 4 milioane de acri (1.618.742 ha) în Arizona, Colorado, ldaho şi Oregon, adică aproape cu 10% mai mult decît media anuală. Incendiile de la Mendocino au ars 114.850 de hectare, adică suprafaţa Parisului şi a "coroanei" sale mici laolaltă.
Incendiile au atins şi Grecia, unde s-au
100
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare înregistrat cel puţin 93 de morţi; Portugalia, cu 27.000 de hectare arse ; în Columbia Britanică au izbucnit aproximativ 566 de incendii de pădure în august 2018, poluînd aerul cu particule fine, denumite PM2,5, care pot provoca pneumonii, cancer pulmonar şi accidente vasculare cerebrale şi care împăştie în atmosferă un procent din dioxidul de carbon, participînd astfel la încălzirea climatică, transformîndu-se într-o cauză şi, în acelaşi timp, o consecinţă a sa.
În acelaşi an 2018, în Franţa, au fost oprite unele centrale nucleare, pentru că rîurile a căror apă trebuia să le răcească nu mai erau destul de reci. Este şi anul cînd data la care omenirea a consumat tot ce se poate consuma fără a împrumuta de la generaţiile viitoare a fost înregistrată cel mai devreme în istoria omenirii.
În faţa acestor provocări, alte ideologii încep să se exprime În faţa acestor probleme nerezolvate, în faţa acestor tsunamiuri ameninţătoare se ivesc multe doctrine. Ele nu propun, deocamdată, un alt mod de gestionare a economiei : de la falimentul socialismului şi al comunismului, piaţa pare încă de neînlocuit.
Capcana se închide 101
Adesea concentrate pe apărarea vechilor identităţi ameninţate, hrănite de protecţionism şi de naţionalism, ele fac apologia identităţilor şi rădăcinilor, considerate a fi valori stabile într-o lqme precară.
Asistăm mai întîi la înflorirea doctrinelor simpliste : „ţara mea înainte de toate"
sau „numai ţara mea". Sau încă - „înainte era mai bine" sau „altundeva este mai bine"
sau „altfel este mai bine". Opozanţii aceştia se organizează în trei grupuri de forţe.
Primul îi reuneşte pe toţi adepţii dreptelor naţionaliste şi xenofobe ; partizani ai unui guvern puternic, ostili la adresa minorităţilor şi a celor mai slabi, lesne apropiaţi de mediile cele mai ameninţate de modernitate şi sprijinindu-se pe mişcări regionaliste.
Cel de-al doilea îi reuneşte pe toţi adepţii celor mai radicale stîngi, ostili capitalismului, elitelor fi:nanciare, tehnocraţilor consideraţi a fi în serviciul lor, plutocraţiei, dictaturii pieţelor, sprijinindu-se pe mişcări ale drepturilor omului şi ecologice.
Cel de-al treilea îi reuneşte pe adepţii puterilor religioase, pentru care nimic nu are valoare dacă lucrul cu pricina nu se înscrie printre regulile ce se pot extrage din Tora, Evanghelii ori Coran sau din orice
102
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare alt corpus teologic ale cărui cerinţe ar trebui respectate întocmai.
Pentru cei dintîi, identitatea este înrădăcinată în glie. Pentru unnătorii, în natură.
Pentru ultimii, în credinţă.
Dacă aceste trei forţe se opun pe tema subiectelor esenţiale (precum atitudinea faţă
de bani, democraţie, religie şi capitalism, migranţi, ecologie, mondializare şi xenofobie), ele se regăsesc în suspiciunea faţă de clasele diriguitoare, faţă de tot ce este nou, faţă de mobilitate.
Şi unele, şi celelalte se sprijină pe reţelele sociale pe care le utilizează, de cele mai multe ori la adăpostul anonimatului, pentru a insulta, agresa, calomnia, ironiza, injuria, ameninţa pe toţi cei care, de aproape sau de departe, mai dispun încă de cea mai mică
fă.rimă de putere, celebritate sau influenţă.
Uneori, cele trei forţe se aliază împotriva celor ce guvernează. În Statele Unite, le-am regăsit în finalul campaniei, susţinîndu-1 pe Trump împotriva establishment-ului reprezentat de Hillary Clinton. În Marea Britanie, ele s-au aliat pentru a alcătui coaliţia care a învins în referendumul pe tema Brexitului.
În I talia, alianţa lor a permis accesul la putere al unei coaliţii contra naturii între Ligă şi Mişcarea Cinci Stele. Aceeaşi evoluţie se regăseşte în Austria, Ungaria, Polonia.
Capcana se lnchide
103
Iar mîine? Vor continua să se înfrunte cele trei forţe? Sau se vor uni unele cu altele tot mai pe faţă? De fapt, dacă ele simt că
pot dărîma împreună ceea ce fiecare dintre ele numeşte în mdd confuz „sistemul", se vor uni, fiecare sperînd în forul său interior că forţa cealaltă nu ar fi alcătuită decît din nişte „idioţi folositori".
Experienţa dovedeşte că „idioţii folositori" se află în general la stînga, iar adevăraţii învingători, în general, la dreapta.
În toate cazurile, adevăraţii învinşi sînt regimurile democratice.
Toate vor propune soluţii radicale, în slujba, spun ele, termenului lung, pe care piaţa şi democraţia le-ar fi neglijat. Ele se vor strădui să le pună în practică acolo unde vor putea prelua puterea, prin urne sau cu forţa.
