mondială continuă să se afle într-o situaţie de criză, din cauza proastei gestionări a păcii de către învingători. Bogăţiile sînt foarte concentrate; valoarea bursieră a întreprinderilor nu mai are nimic în comun cu valoarea lor reală. Un incident minuscul e suficient pentru a declanşa panica, mai întîi în Statele Unite : în două zile din luna octombrie a anului 1929, 13 milioane de acţiuni trec dintr-o mină în alta. În loc să
elibereze cursurile de schimb şi să susţină
economia, guvernele europene şi cel american de atunci menţin politicile de austeritate ; băncile centrale apără cursul de schimb şi restrîng creditarea. Urmează prăbuşirea.
Producţia industrială americană scade la jumătate între 1929 şi 1934, iar rata şomajului creşte pînă la 25%.
Succesiunea aceasta de crize, financiare, economice, sociale, tehnologice, politice, ideologice, geopolitice, geografice, începută în 1907, nu este depăşită în democraţii decît printr-un al doilea război mondial şi prin susţinerea cererii de către stat, ceea ce
Crize majore s-au produs„.
111
statele totalitare făceau deja cu succes începînd din 1922 în Italia, din 1924 în URSS
şi din 1934 în Germania.
Per ansamblu, criza din 1907 şi cele care i-au urmat nu vor fi dat naştere social-democraţiei decît după două războaie mondiale, cu peste 70. de milioane de morţi, şi instalarea dictaturilor în toată Europa. Iar ea nu s-a terminat cu adevărat decît în 1991, odată
cu s:firşitul Uniunii Sovietice, adică după mai bine de optzeci de ani de la începutul crizei de la care a pornit totul.
În 2007, toţul amintea de situaţia din 1907 : creşterea economică este puternică, şomajul scade, inflaţia la fel; ne aflăm din nou într-o atmosferă de euforie bursieră, de progres tehnologic major şi de creştere a datoriilor private şi publice. Masa monetară, pînă atunci sub control, creşte peste tot. În şase conglomerate majore (Statele Unite, zona euro, Japonia, China, Regatul Unit şi Canada), ea trece de la 18% din PIB în 1980 la 30% în 2007, iar cursurile, atît pe termen scurt, cît şi lung, sînt din ce în ce mai joase. Băncile organizează transferul economiilor disponibile spre împrumuturi mai riscante, în special pentru locuinţele celor mai săraci americani (subprimele) ; ele se protejează revînzînd aceste împrumuturi unor deponenţi de pe piaţa mondială, sub
1 12
Cum să ne apărăm de crizele următoare formă de titluri, a căror valoare este certificată prin ratinguri false. Între 2001 şi 2006, valoarea acestor împrumuturi a sporit de şapte ori, atingînd 685 de miliarde de dolari.
Apoi, cînd unul din aceste titluri nu poate fi onorat, întreg sistemul se prăbuşeşte. De atunci încoace, economia occidentală nu mai supravieţuieşte decît prin oferta de credite nelimitate făcută de băncile centrale băncilor comerciale şi prin acceptarea unor deficite bugetare cu o amploare fără precedent. Şomajul tinerilor rămîne foarte ridicat, iar inegalităţile sînt şi mai considerabile.
Criza aceasta determină o conştientizare a inconsecvenţei americane şi a începutului declinului relativ al societăţii occidentale ; nu însă şi o adevărată ieşire din criză, dată fiind absenţa unei reforme structurale din toate democraţiile de piaţă, ci doar o amînare a scadenţelor, prin datorii încă şi mai mari şi o excrescenţă fenomenală a economiei divertismentului. Nici o soluţie serioasă nu a fost pregătită. Cu atît mai puţin în vederea obiectivelor mai puţin vizibile, precum clima şi penuriile. Nimic altceva decît o procrastinare a divertismentului şi o amînare a scadenţelor. De frica de a întreprinde ceea ce trebuie făcut.
Criza aceasta va dura, precum cea precedentă, mai bine de optzeci de ani? Va provoca
Crize majore s-au produs ...
113
oare revoluţii violente? Războaie? Se va concretiza ea, precum precedenta criză globală, în moartea a peste 70 de milioane de oameni?
Capitolul 7
Cît va mai dura
pînă la o criză majoră?
Pînă cînd va putea fi amînată criza?
Ce se face pentru a se evita agravarea tuturor acestor simptome? Au fost demarate reforme structurale? A fost iniţiată o schimbare a modelului de producţie? De consum?
De economisire? De comportament faţă de natură? O schimbare a instrumentelor de măsură? A administrării întreprinderilor, oraşelor sau naţiunilor? Ne îndreptăm oare spre societăţi mai austere? Mai altruiste? Ne îndreptăm oare spre mai multă gratuitate?
Spre societăţi mai grijulii privind obiectivele pe termen lung? Nici vorbă.
Deocamdată, majoritatea guvernelor, întreprinderilor şi oamenilor nu au găsit, cum am văzut, altă cale decît să trateze răul tot cu rău: nu aveţi destule venituri pentru a trăi? Îndatoraţi-vă. Sunteţi prea îndatoraţi? Este urgent, vi se explică, să
116
Cum sd ne apdrdm de crizele urmdtoare vă îndatoraţi şi mai mult pentru a putea onora scadenţele. Vă temeţi iarăşi că nu vă
veţi putea plăti toate aceste datorii? Nu vă
neliniştiţi ! Există instrumente financiare noi, care amînă scadenţele dumneavoastră
pentru mai tîrziu sau care vă permit chiar să vă vindeţi datoriile unor terţi, care se vor descurca mai bine. Vă temeţi pentru viitorul climei? Al locurilor de muncă? Al penuriilor? Nu, nu daţi ascultare celor înclinaţi să se jelească ! Distraţi-vă, uitaţi-vă
la filme sau la seriale, jucaţi jocuri video, petreceţi un timp plăcut pe reţelele sociale şi nu vă mai gîndiţi la toate astea. Iar dacă
totuşi vă gîndiţi, vi se vor recomanda cîteva droguri, mai mult sau mai puţin legale, mai mult sau mai puţin letale. Iar dacă nu dori.ţi nici să vă distraţi, nici să vă drogaţi, atunci resemnaţi-vă şi lăsaţi-i să acţioneze pe cei care ştiu ce fac ... Lăsaţi-i pe politicieni să
îi desemneze pe ţapii ispăşitori, să-i alunge pe străini, să elimine personalităţile sau pe cei ce aduc ştiri proaste. ·
Aşadar, chiar dacă unii guvernanţi, unele întreprinderi, unele persoane sînt mult mai lucide, prudente şi pozitive şi chiar dacă
unii intelectuali, profesori, jurnalişti, activişti, militanţi, politicieni strigă în gura mare adevărul despre nebunia lumii, lumea nu mai este, în ansamblul ei, decît o
