În ianuarie 2018, omenirea a petrecut un miliard de ani pe internet, dintre care 365 de milioane pe reţelele sociale. Timpului pierdut, timpului irosit i se adaugă incalculabilul impact al dereglărilor psihice ce decurg de aici.
Întreprinderile se îndatorează
dincolo de pragul rezonabil
În Statele Unite, în Europa, în China şi în multe alte ţări, multe firme, din numeroase sectoare, sînt astăzi supraîndatorate şi împrumută, pentru a-şi respecta scadenţele, la
Peste tot, manevre de amînare 87
un nivel de dobînzi tot mai mari; prin urmare, ele sînt la voia celui mai mic incident de trezorerie.
Îndatorarea mondială a întreprinderilor s-a triplat practic din 2007 încoace, atingînd 11. 700 de miliarde de dolari. Chiar şi împrumuturile acordate întreprinderilor deja foarte îndatorate cresc masiv : în Statele Unite, procentul noilor împrumuturi emise de întreprinderi cu solvabilitate incertă (clasate B
sau mai puţin) a trecut de la 25% în 2007
la 65% în 2017. Ponderea datoriei întreprinderilor necotate este astăzi de 5,8 ori EBITDA (profitul, în sens foarte larg), faţă
de 5,2 în 2007, iar majoritatea creditorilor impun o limită de 6.
În Europa mai ales, întreprinderile finan
ţează în moduri din ce în ce mai riscante.
În 2017, în Portugalia, întreprinderile înregistrau cel mai înalt grad de îndatorare netă, de 96% din fondurile proprii, urmate de Turcia (72%), Franţa (72%), Spania (68%) şi Grecia. Aceste cifre nu ţin cont de îndatorarea provenită din plata pensiilor.
Doritori să-şi plaseze resursele aproape gratuite, în ciuda acestor riscuri sporite, creditorii sînt totuşi tot mai puţin exigenţi privind garanţiile. Garanţiile solicitate de bancă unui debitor au trecut de la 33% din valoarea împrumutului înainte de criza din
88
Cum să ne apărdm de crizele următoare 2008 la 15% astăzi. Mai mult, alţi actori decît băncile - fondurile special create în acest ş_cop - adună capitaluri venite de oriunde şi acordă împrumuturi din ce în ce mai enorme unor întreprinderi nesigure, pretinzînd tot mai puţine garanţii. O piramidă instabilă.
În total, datoria mondială a ansamblului debitorilor, fără a ţine seama de obligaţiile de plată a pensiilor, se ridică la 327% din PIB-ul mondial.
Provocările problemelor
tehnologice sînt neglijate
Este foarte limpede că noile tehnologii pun probleme şi totuşi nimeni nu vorbeşte serios despre controlarea inteligenţei artificiale, despre controlul genomic, despre neuro
ştiinţe sau nanotehnologii. Se ştie totuşi că
undeva, la orizont, se profilează nenumărate ameninţări pentru însăşi existenţa omenirii.
Tot astfel, nu s-a făcut nimic serios pentru a utiliza tehnologiile în scopul rezolvării marilor provocări de mîine, pentru a economisi energia sau materiile prime, pentru a reduce emisiile de gaz cu efect de seră; nimeni nu ia în calcul în mod serios nece·
sitatea regîndirii industriei pentru a recicla materiile prime sau pentru a reduce masiv
Peste tot, manevre de amînare
89
costurile desalinizării apei de mare. Sau pentru a ameliora eficienţa sistemelor educative.
Soluţionarea problemelor ecologice este amînată
În ciuda tuturor promisiunilor, acordul de la Paris nu este aplicat nici de state, nici de întreprinderi : un raport ONU publicat în octombrie 2017 arată că actualele angajamente ale statelor reprezintă doar o treime din necesarul de reducere a emisiilor; actuala traiectorie a statelor care s-au angajat este mai apropiată de 3°C decît de 2°C. Iar după Statele Unite, şi Australia a hotărît să se retragă din acord.
Preţul dioxidului de carbon rămîne la un nivel foarte scăzut şi nu se face nici un efort pentru a-l fixa la un preţ credibil, care ar trebui să depăşească 40 de dolari tona. Nu se face nimic nici pentru a lupta împotriva emisiilor de metan provenite de la animale, al căror impact asupra efectului de seră
este de 20 pînă la 25 de ori superior celui al co2' şi, prin urmare, pentru a reduce consumul de carne.
Nimeni nu este în nici un fel pregătit pentru a face faţă consecinţelor încălzirii
90
Cum să ne apărăm de crizele următoare climatice : nu se face nimic Jn lupta împow triva dilatării şinelor sau încălzirii rîurilor care răcesc centralele nucleare. Nu se caută
substitute pentru pămînturile rare, cu excepw ţia unor cazuri foarte speciale.
Nici problema deşeurilor nu este gestionată corect, nici în ţările dezvoltate şi nici în ţările în curs de dezvoltare. Nu se întreprinde nimic serios pentru a reduce consumul de materiale plastice, nici pentru eliminarea lor. Nici un efort major nu este făcut pentru a rezolva problemele maritime. Nu se întreprinde nimic pentru a spori dimensiunile zonelor maritime protejate.
Concomitent, aparatele de stat şi instrumentele de măsură a locurilor de muncă, a creşterii economice, a bunăstării generează
o reală lipsă de încredere. Lumea simte foarte bine că statele se află în mîinile unor politicieni preocupaţi în cel mai bun caz de propria realegere, dacă sînt democraţi, şi, în cel mai rău caz, de propria supravieţuire la putere . .
Lumea înţelege că statul nu mai dispune de mijloace. Lumea înţelege intuitiv că statisticile sînt înşelătoare, deoarece nu lasă să se întrevadă că patrimoniile străvechi sînt distruse în beneficiul unor divertismente trecătoare.
