Datoria publică americană a atins 108%
din PIB la finele anului 2017 şi va continua
Peste tot, manevre de amfnare 81
să crească mult odată cu reforma fiscală
care va determina scăderea veniturilor statului cu 1.500 de miliarde de dolari în cursul următorilor zece ani şi va mări cheltuielile publice cu 300 de miliarde de dolari în următorii doi ani. Datoria aceasta este încă
în mare parte finanţată de FED şi de China, care posedă mai bine de un trilion de dolari în bonuri de tezaur americane.
La rîndul ei, China se îndatorează şi ea din ce în ce mai mult : nivelul ei total de îndatorare a trecut de la 71 % din PIB în 2007 la 295% în 2018.
În Europa, situaţia nu este cu nimic mai bună: datoria publică reprezintă 87% din PIB-ul zonei euro. În 2015, ponderea datoriei publice/PIB era de 184% în Grecia, 157% în Italia, 79% în Germania, 120% în Franţa. În 2017, datoria italiană, deţinută
în proporţie de două treimi de italieni, reprezenta deja 132% din PIB ; şi, deşi dobînzile sînt în continuare foarte mici, sarcina financiară aferentă dobînzilor .datoriei reprezenta 3,8% din PIB, faţă de o medie a zonei euro de 2%. Deocamdată, doar Germania se află pe o traiectorie durabilă de reducere a datoriei sale, laolaltă cu Estonia, care a decis o scădere drastică a salariilor funcţionarilor săi şi a cărei datorie abia dacă
depăşeşte acum 10% din PIB.
82
Cum să ne apărăm de crizele următoare Gradul de îndatorare al celor mai importante treizeci şi şase de ţări în curs de dezvoltare atinge 211 % din PIB : şi mai grav încă, spre deosebire de ţările dezvoltate, care pot împrumuta cu dobînzi mici de la băncile lor comerciale, Statele din Sud se îndatorează din ce în ce mai mult pe lîngă
creditorii lor străini, cu rate din ce în ce mai ridicate, iar capacitatea de a rambursa datoria atinge 20% din veniturile lor fiscale.
40% din ţările Africii Subsahariene sînt confruntate cu un risc ridicat de neplată a datoriilor lor publice, faţă de un procent de 20% acum cinci ani. Este în special cazul Ciadului, Sudanului, Republicii Democratice Congo şi Mozambicului. Mai mult, cifrele acestea sînt foarte aproximative : ele nu ţin cont de obligaţiile privind plata pensiilor de către state, care trebuie să le achite pe cele ale propriilor funcţionari, nici de cele ale colectivităţilor teritoriale, al căror garant este în general statul şi ale căror niveluri sînt prost cunoscute şi, în general, vertiginoase. În plus, nici nu se ţine seama de obligaţiile privind plata pensiilor de către aceste ţări, nici de datoriile colectivităţilor teritoriale.
Pentru unii analişti, aceste datorii publice sînt lipsite de importanţă, deoarece dobînzile sînt încă mici ; pentru ei, datoria publică
Peste tot, manevre de amînare 83
ar trebui comparată doar cu activele ţării, care ar putea, în ultimă instanţă, să servească la plata acesteia. După alţii, datoria publică trebuie pusă în relaţie cu veniturile fiscale, întrucît ele vor servi la plata acesteia, tot aşa cum o persoană fizică îşi plăteşte împrumuturile din propriile venituri. Or, datoria publică este în unele ţări de şapte ori mai mare decît veniturile fiscale : nici o persoană fizică nu ar risca să aibă împrumuturi de şapte ori mai mari decît veniturile sale anuale.
Unii consideră că singurul raport pertinent este constituit de relaţia dintre serviciul datoriei şi bugetul statului. Iar alţii consideră că trebuie ţinut cont de alte criterii : surplusul primar (soldul bugetar anterior serviciului datoriei), starea activelor, capacitatea de a împrumuta în propria monedă, abilitatea guvernului de a mai colecta impozitul şi de a face economii.
Şi, mai mult, utilizarea sa : dacă împrumutul serveşte la finanţarea investiţiilor pentru viitor, în poduri, drumuri, economisirea de energie, educarea celor defavorizaţi, reducerea consumului de apă şi de materii prime şi a emisiilor de gaz cu efect de seră, atunci el poate fi sănătos. Dar dacă
serveşte, cum se întîmplă astăzi de cele mai multe ori, pentru a finanţa bunăstarea
84
Cum să ne apărăm de crizele următoare generaţiilor prezentului, atunci anunţă tot ce e mai rău.
Gospodăriile continuă şi ele
să trăiască pe seama viitorului Guvernele nu sînt singurele care se îndatorează. Şi în cazul gospodăriilor, îndatorarea este un substitut pentru creşterea veniturilor reale; în multe ţări, situaţia este mai proastă decît înainte de criza din 2007.
În ţările dezvoltate, datoria gospodăriilor atingea 63% din PIB în 2016, faţă de 52%
în 2008. În zona euro, ea atinge 58% din PIB. În Japonia, rata îndatorării gospodăriilor atinge 57 ,4% din PIB. Datoria gospodăriilor chineze reprezenta 49% din PIB-ul nominal al ţării în decembrie 2017, faţă de 45% în anul precedent.
Îndatorarea a 45 de milioane de tineri americani se ridica în august 2018 la 1.600 de miliarde de dolari, adică 400 de miliarde de dolari mai mult decît sumele securitizate înaintea crizei subprimelor. Îndatorarea pentru cumpărarea de maşini în Statele Unite atinge 1.200 de miliarde de dolari.
Peste tot, manevre de amfnare 85
Divertismentul hrăneşte inacţiunea O altă modalitate a gospodăriilor de a nu se confrunta direct cu problemele este divertismentul. Nu este întîmplător că economia divertismentului prosperă totdeauna în timpul crizelor. În astfel de _Etomente se inventează întotdeauna noi forme de artă.
Ca să ne limităm la o perioadă recentă, comedia muzicală s-a dezvoltat în timpul crizei din 1929.
Iar astăzi se inventează fără încetare mijloace care să te împiedice să gîndeşti, să reflectezi la problemele lumii sau măcar la frumuseţea ei.
Astfel încît, în ultimele decenii, s-au inventat jocurile video, reţelele sociale, realitatea virtuală, activităţi ce ocupă de acum înainte mai bine de o treime din viaţa oamenilor, cu o industrie din ce în ce mai puternică, a cărei funcţie majoră sînt distracţiile, divertismentul, legitimarea resemnării, justificarea amînărilor, plăcerea inacţiunii.
Chiar dacă jocurile acestea reprezintă
uneori pretextul pentru adevărate opere de artă, ele constituie în mod esenţial moduri de a petrece timpul în afara cunoaşterii şi a culturii. Cifrele sînt impresionante. În 2018, jocurile video au depăşit cinematograful şi sînt pe cale să depăşească cartea,
86
Cum să ne apărăm de crizele următoare pentru a deveni prima industrie culturală.
Doar dacă o putem considera ca atare. Nu trebuie să calculăm impactul ei doar în cifre de afaceri, ci şi în timp, iar aceste jocuri video ocupă un timp ce creşte necontenit.
Reţelele sociale devin o formă suplimentară de divertisment, care ocupă şi ea, peste tot, un timp crescînd. În ritmul acesta, peste cinci ani din viaţă sînt consacraţi reţelelor sociale, comparativ cu trei ani pentru gătit şi hrană. Timpul petrecut pe reţelele sociale corespunde lecturii a două sute de cărţi anual.
Numărul de utilizatori ai reţelelor sociale depăşeşte 3,2 miliarde la nivel mondial.
