LINACEE
Parte folosită: semințe.
Cules: tecile cu semințe se culeg când sunt bine coapte, în septembrie.
Compuși: 30–40% ulei nonvolatil, care include acid linoleic, acid linolenic și acid oleic; mucilagii, proteine, glicozida linamarin.
Acțiuni: emolientă, antitusivă, laxativă.
INDICAȚII
Inul se poate folosi în toate infecțiile pulmonare, în special în caz de bronșită
însoțită de mari acumulări de mucus. Se utilizează adesea sub formă de cataplasmă în caz de pleurezie sau de alte afecțiuni pulmonare. De asemenea, cataplasma poate fi aplicată pe furuncule, bube, zona zoster și psoriazis. Ca purgativ, ameliorează constipația.
Asocieri: sub formă de cataplasmă pentru piept se asociază foarte bine cu muștarul; pentru furuncule, umflături și inflamații, se asociază cu rădăcină de nalbă-mare și ulm alb.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 2–3 lingurițe plantă uscată și se lasă
să se infuzeze 10–15 minute; se bea dimineața și seara.
Cataplasmă: pentru a pregăti o cataplasmă, vezi secțiunea despre prepararea plantelor medicinale.
Tinctură: se administrează 2–6 ml tinctură de 3 ori pe zi.
INDIGO SĂLBATIC
Baptisia tinctoria
LEGUMINOASE
Parte folosită: rădăcină.
Cules: rădăcina se culege toamna, odată cu încetarea înfloririi; se curăță și se taie, apoi se usucă foarte bine.
Compuși: alcaloizi, glicozide, tanini.
Acțiuni: antimicrobiană, anticatar, febrifugă.
INDICAȚII
Indigoul sălbatic este o plantă ce trebuie avută în vedere ori de câte ori există o infecție în organism. Este deosebit de util în tratamentul infecțiilor și catarului la nivelul urechilor, nasului și gâtului. Se poate folosi în caz de laringită, amigdalită, faringită și infecții ale nasului și sinusurilor. Se administrează și intern, și sub formă de apă de gură, vindecând ulcerațiile bucale, gingivita și ajutând la ținerea sub control a pioreii.
Sistemic, este util în tratamentul glandelor limfatice mărite și inflamate (limfadenită), dar și la scăderea febrei. Extern, alifia ajută în cazul ulcerațiilor infectate și calmează sfârcurile iritate. Spălăturile vaginale cu decoct ameliorează leucoreea.
Asocieri: pentru tratamentul infecțiior, se poate folosi alături de echinacea și smirnă; în caz de probleme limfatice, se poate asocia cu lipicioasă și rădăcină de cârmâz.
PREPARARE ȘI DOZARE
Decoct: se pune ½–1 linguriță de rădăcină la 1 cană apă, se dă în clocot și se lasă
să fiarbă timp de 10–15 minute; se bea de 3 ori pe zi.
Tinctură: se administrează 1–2 ml tinctură de 3 ori pe zi.
IPECA
Cephaelis ipecacuanha
RUBIACEE
Parte folosită: rizom.
Cules: rădăcina acestui mic arbust sud-american se culege tot timpul anului, deși indigenii o fac atunci când planta este în floare, în ianuarie și februarie.
Compuși: alcaloizi: emetină și cefalină; tanini glicozidici: acid ipecacuanhic și ipecacuanhină; ipecozide, oxalat de calciu.
Acțiuni: expectorantă, emetică, sialagogă, antiprotozoar.
INDICAȚII
Ipeca este folosită în principal în caz de bronșită și în afecțiuni precum tusea convulsivă. În doze mai mari este un puternic emetic, folosindu-se deci în tratamentul intoxicațiilor. Această plantă trebuie utilizată cu precauție. După ce a fost administrată o doză eficientă în scop emetic, trebuie băute cantități mari de apă. În același fel, ipeca ajută expectorația prin stimularea secrețiilor de mucus, apoi eliminarea lor, stimulând și secreția de salivă. S-a constatat că este eficientă
în tratamentul dizenteriei amoebice.
Asocieri: în caz de afecțiuni bronșice, ipeca se asociază foarte bine cu unguraș, podbal și grindelia; în caz de dizenterie amoebică, se poate folosi alături de geranium sau echinacea.
