acțiune împotriva teniei. Efectul este mai degrabă puternic și traumatic, asociat adesea cu grețuri și stări de vomă, căci tratamentul pentru a scăpa de tenie presupune un regim strict, post negru, urmat de purgație sau clismă.
PREPARARE ȘI DOZARE
Decoct: doamna Gireve ne indică o doză de 120 g scoarță la 600 ml apă din care se prepară un decoct din care se administrează 15 ml.
ROINIȚĂ
Melissa officinalis
LABIATE
Denumire populară: melisă.
Parte folosită: părți aeriene uscate sau verzi de sezon.
Cules: frunzele pot fi culese de două sau trei ori pe an, între iunie și septembrie; se culeg prin tăierea tulpinilor tinere atunci când au aproximativ 30 cm; se usucă
într-un loc umbros, la o temperatură mai mică de 35° C.
Compuși: bogată în uleiuri esențiale: citral, citronelal, geraniol și linalol; principii amare; flavone, rășini.
Acțiuni: carminativă, antispasmodică, antidepresivă, diaforetică, hipotensivă.
INDICAȚII
Roinița este o excelentă plantă carminativă ce calmează spasmele la nivelul tractului digestiv, fiind folosită în dispepsia însoțită de flatulență. Datorită
proprietăților sale antidepresive, este indicată mai ales când dispepsia este asociată cu anxietate sau depresie, căci uleiurile sale ușor sedative calmează
reacțiile de încordare și stres, ajutând la ușurarea depresiei.
Roinița are un efect tonic asupra inimii și sistemului circulator, acționând pentru scăderea tensiunii arteriale. Poate fi folosită în afecțiuni însoțite de febră, cum este gripa.
Asocieri: în tulburările digestive se poate asocia cu hamei, mușețel sau crețușcă, pentru stres și încordare se asociază cu lavandă și flori de tei.
PREPARARE ȘI DOZARE
Infuzie: se toarnă 1 cană apă clocotită peste 2–3 lingurițe plantă uscată sau peste 4–6 frunze verzi și se lasă la infuzat 10–15 minute, acoperit; se bea câte 1 cană
dimineața și seara sau la nevoie.
Tinctură: se administrează 2–6 ml tinctură de 3 ori pe zi.
ROSTOPASCĂ
Chelidonium majus
PAPAVERACEE
Denumire populară: iarbă-de-negi.
Parte folosită: rădăcină sau părți aeriene.
Cules: rădăcina trebuie culeasă la sfârșitul verii sau toamna și uscată la soare ori la umbră; frunzele trebuie culese la momentul înfloririi (mai–iunie) și uscate cât de repede se poate la umbră.
Compuși: rădăcină: alcaloizi: chelidonină, cheleritină, coptizină, protopină; acid chelidonic, uleiuri esențiale, saponine, latex galben, latex carotenoid.
INDICAȚII
În doze terapeutice, rostopasca este un excelent remediu pentru tratamentul infecțiilor vezicii biliare și al calculilor biliari. În doze mai mari, această plantă
este otrăvitoare, având un puternic efect purgativ asupra tractului digestiv. Se poate folosi ca remediu antispasmodic în caz de dureri de stomac. Extern, latexul portocaliu provenit din tulpină se poate utiliza în tratamentul negilor, tumorilor pielii și tricofiției (o infecție fungică a pielii). S-a descoperit că alcaloidul chelidonină inhibă mitoza.
Acțiuni: antispasmodică, colagogă, calmantă, purgativă, diuretică.
PRECAUȚII
A nu se depăși dozele indicate mai jos.
Asocieri: în afecțiuni ale vezicii biliare, rostopasca se asociază foarte bine cu dracilă și păpădie.
PREPARARE ȘI DOZARE
Decoct: se pun 2 lingurițe plantă sau 1 linguriță rădăcină la 1 cană apă, se dă în clocot și se ia de pe foc; se lasă 10 minute; se bea de 2 ori pe zi.
NOTĂ. Depășirea acestei doze este periculoasă.
