Stresul sever nu cauzează propriu-zis diabetul, dar ar putea da la iveală o formă
latentă. Indiferent de cauză, rezultatul este un nivel ridicat de glucoză în sânge, plus celule private de glucoză, ce produce scăderea în greutate, sete, creșterea volumului urinei, slăbiciune și, în cele din urmă, poate și comă.
Alimentația este de mare importanță în tratamentul și ținerea sub control a diabetului. E vorba nu doar de evitarea alimentelor bogate în carbohidrați, ci și de stabilirea unui regim alimentar care să nu ducă la creșteri mari ale nivelului de glucoză din sânge. Însă regimul trebuie personalizat în funcție de individul în chestiune.
Rădăcinile diabetului sunt complexe, iar tratamentul trebuie să ajungă la aceste rădăcini. Se recomandă, bineînțeles, consultarea unui specialist. Pentru diabet pot fi avute în vedere plante medicinale ca: scoarța de tufă-cu-ciucuri-albi de Virginia, usturoiul, ginsengul, ciumăreaua, jambulul, urzicile și sumacul dulce, deși tratamentul variază în funcție de celelalte afecțiuni. Se știe acum foarte bine că multe plante medicinale au acțiune hipoglicemică, adică fac să scadă nivelul glicemiei. În toate tradițiile naturiste ale lumii sunt documente în care se menționează astfel de plante. Profesorul Famsworth și colegii săi din America au făcut o analiză a plantelor cu această proprietate valoroasă. Printre cele care au această proprietate se află: ienibahar, anghinare, banană, orz, cervană, brusture, varză, morcov, ginseng, salată, lăcrămioară, urzici, ovăz, măsline, ceapă, papaya, mazăre, spanac, floarea-soarelui, cartof dulce, nap și pelin. În această listă, departe de a fi completă, vedem că imperiul plantelor are multe de oferit pentru tratamentul problemelor de glicemie.
TIROIDA
Glanda tiroidă are un rol important de jucat în reglarea metabolismului corpului nostru. Cei doi hormoni tiroidieni principali au grijă să fie menținută rata metabolică a activității biochimice a corpului. Problemele pot să apară în cazul unei stări hipoactive sau hiperactive. Funcționarea acestei glande afectează
starea de spirit și dispoziția afectivă și este afectată de acestea.
TIROIDA HIPERACTIVĂ
Când glanda secretă prea mulți hormoni, organismul mistuie hrana mai repede decât este normal, crește apetitul și are loc o scădere în greutate. Individul are o stare de hiperactivare însoțită de agitație, anxietate și încordare. Pentru a o trata eficient este nevoie să se recurgă la relaxante nervoase care să reducă
excitabilitatea, la digestive amare și la o plantă medicinală specifică pentru această problemă, care este cervana (Lycopus virginica).
Acestea pot să calmeze foarte eficient simptomele, dar este esențială utilizarea pe termen lung a cervanei și a altor tonice hormonale. Un amestec util este următorul:
cervană
2 părți
urzici
1 parte
valeriană
1 parte
coada-șoricelului
1 parte
Se bea de trei ori pe zi o perioadă de timp.
TIROIDA HIPOACTIVĂ
În cazul acestei boli situația este contrară: scade rata de activare organică, crește numărul de kilograme, sunt prezente letargia și apatia și există o tendință către depresie profundă. Plantele medicinale cele mai bune sunt cele amare, tonicele nervoase și un agent tiroidian specific, în acest caz algele brune. Un amestec adecvat este următorul:
alge brune
2 părți
damiană (sau arbore de cola)
1 parte
urzici
1 parte
ovăz
1 parte
pelin
1 parte
Se bea de trei ori pe zi.
Pentru afecțiunile tiroidiene este esențială o alimentație echilibrată și integrală, care să-i permită organismului să rezolve eficient dezechilibrul.
GUȘA
Este o afecțiune datorată măririi glandei tiroide, ce provoacă umflarea gâtului în partea din față. Poate avea mai multe cauze medicale, cea mai comună dintre ele fiind o glandă tiroidă fie hiperactivă, fie hipoactivă, dar ar putea să existe și o carență de iod în alimentație. Întrucât mare parte din necesarul de iod al organismului ține de secreția de hormoni tiroidieni, orice lipsă a acestui mineral esențial se vede la nivelul glandei tiroide. Până când s-a stabilit această legătură
nutrițională, gușa era o afecțiune comună în acele părți ale lumii unde în sol sau în apă era prezent puțin iod natural. Este vorba de persoane afectate în Țara Galilor sau din Alpi. Iodul este adăugat adesea la sarea de masă, iar în Tasmania se adaugă chiar și în pâine, ca măsură preventivă. Cele mai bogate surse vegetale de iod sunt, de departe, algele marine, în special algele brune.
GLANDELE SUPRARENALE
Glandele suprarenale se găsesc imediat deasupra fiecărui rinichi. Ele sunt alcătuite din două părți distincte: cortexul exterior și medulla. Ca răspuns la stimularea hormonilor hipofizari, cortexul suprarenal secretă trei grupe de hormoni. O grupă acționează pentru a stimula retenția de sodiu în organism și excreția de potasiu. Acest hormon este astfel intim legat de menținerea homeostatică a echilibrului sării în organism. A doua grupă influențează