mișcare. Poate că încă au încredere în făgăduieli, cu toate că și-au votat de atâtea ori păcălitorii. Poate că forma îi atrage mai mult decât fondul. Sau poate că încă n-au găsit acel specialist care să-și pipereze suficient discursul pentru a-i convinge.
O incursiune în lumea proastelor obiceiuri
O veste bună: l-am găsit pentru ei. Se numește Simona Tivadar și este un om căruia nu i se pot pune la îndoială competența, franchețea și simțul umorului. În 2017, Simona Tivadar publică la Humanitas o carte cu un succes de public entuziasmant, Medicină, nutriție și bună dispoziție, pe a cărei copertă
a patra scrie ea însăși următoarele:
„Am descoperit într-o zi că ne-a inundat pseudoștiința și că îi cad pradă
oameni naivi, incapabili să discearnă între adevărul științific, verificat și reproductibil de fiecare dată, și testimoniale contrafăcute despre leacuri miraculoase contra orice sau preventive contra nimic. Atunci m-am hotărât să scriu despre biologia și funcționarea corpului omenesc, despre biochimie și alimente, despre adevărurile verificabile și fanteziile imposibil de reprodus, promovate de medicina alternativă. Am început să
scriu ceea ce s-ar putea numi niște pamflete medicale, pe care le-am postat pe Facebook. Fără ură și resentiment însă: consider că fiecare om are dreptul să aleagă orice i se pare potrivit sănătății sale, cu condiția să nu se pună pe sine și pe alții în pericol și să aleagă informat, nu dus de nas. Am scris așa cum vorbesc de obicei, zâmbind, fiindcă și eu cred că «glumind putem spune orice, chiar și adevărul» (Sigmund Freud).”
70
E suficient să citești titlurile de capitole din Medicină, nutriție și bună
dispoziție ca să-ți dai seama că, dincolo de informația pe care o vei primi, te vei distra copios. Simona Tivadar ciuruiește o sumedenie de mituri așa-zis medicale și amendează tendința amatorilor de a fi se substitui profesioniștilor. Pentru cei care încă nu au ajuns la carte, iată câteva titluri pentru stârnirea apetitului: „Trei escroci se întâlniră, / Raza soarelui, / De bănuți vă jumuliră”, „Bombița calorică vegană”, „Stat român, autorizez agheasma cuantică”, „Algele: pastile de slăbit pentru trupuri grăsuțe și minți slăbuțe”, „Înghețată de yam sau tocăniță cu crocodil?”, „M-așteaptă un crom, lipit de un pom”, „Ananasul strâmbă nasul” sau „Cafele verzi pe pereți”.
Sigur, Simona Tivadar nu ia în cătare doar terapiile de detoxifiere și fenomenul Detox în general. Medicină, nutriție și bună dispoziție este o incursiune ironică, dar atât de necesară, în lumea proastelor obiceuri –
alimentare și nu numai. E vorba aici despre falsele rețete de reechilibrare, despre mitologia leacurilor închipuite, despre inflația soluțiilor de tip placebo, despre pretinsa contracarare a unui exces prin comiterea altuia și despre atâtea altele. Este vorba, peste toate, despre recursul la competență și la autoritate, fiindcă, spune autoarea, „uzurparea competenței ne va întoarce în peșteri”. Cum se uzurpă competența? Prin pungășiile unora, cuplate la naivitatea altora. O scrie tot Simona Tivadar în „Cuvântul înainte” al cărții:
„…am continuat să citesc orice noutate, să particip la congrese locale și internaționale, să fac echipă cu colegii mei din alte specialități pentru binele bolnavului care mi-a cerut ajutorul. Și m-am trezit într-o zi că toate astea nu valorează nimic atunci când o divă care se plictisește de prea mult stat degeaba dă sfaturi medicale; când vreun absolvent al unui curs online de nutriție pretinde că are competența să dea indicații; când orice neisprăvit neinstruit își face blog de sănătate și ne amenință că vom muri în chinuri dacă nu cumpărăm produsele pe care le recomandă.”
E o indignare literară? Câtuși de puțin. Literare pot fi unele imagini și exemple. În schimb, indignarea nu e doar veritabilă, ci mai actuală ca oricând, îndeosebi acum, când oricine se poate declara influencer, chiar dacă
influencing-ul pe care-l practică e de multe ori nociv (a se vedea, pentru aducere aminte, prestația vloggerilor de tip Alexandru Bălan, zis „Colo”, care a declarat pe canalul personal de YouTube, urmărit de aproape un milion de persoane, că tinerele care se îmbracă sumar ar trebui violate). E indignarea 71
omului care și-a mâncat tinerețea studiind cu adevărat și care vede acum cât de lejer urmează unul și altul sfaturi fără semnătura specialistului. E genul de indignare cu atât mai justificată cu cât
„Descoperirea internetului a detronat vrăjitoarele și ghicitoarele tradiționale, favorizând răspândirea pseudo- științei într-un ritm fără
precedent, deși rezultatele ei sunt imposibil de reprodus în condiții de experiment supravegheat, bazându-se pe specularea emoțiilor, a fricii de boală și moarte și pe celebrul efect placebo, care poate justifica până la 40% din eficacitatea unui tratament. Unele proceduri sunt inofensive (apifitoterapia, homeopatia, reiki etc.). Altele sunt înșelătorii flagrante: detoxul, analizele făcute de computerul cuantic, biorezonanța etc.; iar altele sunt extrem de periculoase: Noua Medicină Germanică, antivaccinismul, veganismul (în special la copii)”.
Suc verde ca frunza de vară, argilă albastră ca situația Iată-ne ajunși, prin urmare, și la detox. Sau poate la Detox, fiindcă vorbim deja despre un personaj. În ultima parte din Medicină, nutriție și bună
dispoziție, Simona Tivadar inserează discuția pe care a avut-o cu un reprezentant al (o reprezentantă a) revistei online Life.ro. Adică: Life.ro: Se vorbește mult despre detox. De unde o apărut acest detox? Se discută mai ales în perioadele în care se schimbă anotimpurile sau după
sărbători. Ce este acest detox de fapt?
Dr. Simona Tivadar: O prostie, bineînțeles. Este încercarea oamenilor moderni de a-și cumpăra pașapoarte spre nemurire fără să-și impună
niciun fel de restricții. Cu alte cuvinte, în loc că aibă o alimentație normală, civilizată, în fiecare zi, în care să aibă grijă la orele de masă și la ce mănâncă, preferă să mănânce pe apucate la covrigăriile și patiseriile din colț, la fast-foodul de pe stradă, la cateringul mai mult sau mai puțin dubios. Și, din când în când, simt nevoia să facă un „bine” corpului lor și sar din măsura de a mânca numai tâmpenii și mizerii într-o extremă despre care ei își imaginează că e benefică. Evident, este o prostie. Așa cum masa lor este o prostie, așa sunt și aceste măsuri extreme. Mai ales că, după cum știți, rețetele sunt din cele mai diferite: unii consideră că este „detox” să
mănânce ovăz, orz sau secară, alții iaurt și fructe, alții argilă albastră, alții 72
să bea sucuri de legume. Fiecare are o altă definiție a detoxului și, bineînțeles, ca orice pseudoștiință care lucrează cu incertitudini și convingeri personale, acest pretins procedeu de curățare a organismului s-a răspândit, fiind susținut și propagat de pseudonutriționiști sau de oameni fără pregătire medicală, care au găsit astfel un instrument foarte bun de a câștiga bani.
Life.ro: Este o industrie?
S.T.: Da, este. Și nu e de mirare, fiindcă toată lumea este fascinată de nemurire, de tinerețe fără bătrânețe și de sănătatea veșnică. În primul rând, să spunem că nu există detox pentru că nu există toxine.
Life.ro: Nu există toxine? Dar ceea ce elimină celula ce este?
S.T.: E o confuzie între „deșeuri” și „toxine”. Tocmai s-a luat un Premiu Nobel pentru medicină la sfârșitul lui 2016 pentru un studiu care demonstrează că celula „se curăță”, dacă vreți să spunem așa, de către ea însăși! Nu există o formulă chimică a acestor toxine și nu le denumește nimeni specific, fiind numite „toxine” așa, generic și misterios. Nu se cunoaște „toxina x” sau „toxina y”.
Life.ro: Poate că e de ajuns „toxine”…
S.T.: Dar nu au o formulă chimică? Că toate pe lumea asta au o formulă
chimică: apa, corpul uman, sângele, mâncarea pe care o mâncăm, mărul…
Un chimist, Kennedy, australian, sătul de această chemofobie și de atâta impostură legată de substanțele chimice, despre care acum se vehiculează
atâtea aberații pe planetă, a făcut inclusiv tricouri, șorțuri de bucătărie și alte lucruri drăguțe imprimate cu formula chimică a oului, a bananei, a căpșunilor etc. Și, dacă ne uităm pe internet la formulele chimice ale domnului Kennedy, o să constatăm cât benzen, cât benzol și alte substanțe există în fructele pe care le mâncăm în fiecare zi… Deci nu există toxine! De aceea nu există nici detox. Oamenii nu se intoxică, oamenii elimină deșeuri singuri, fără ajutor. (Noi vorbim aici despre oamenii sănătoși, desigur, nu despre cei bolnavi.) Deci: omul elimină deșeuri prin piele ( transpirație), prin plămâni (CO2), prin rinichi (urină) și prin tubul digestiv (fecale).
Aceste sisteme sunt atât de bine perfecționate, încât, din fericire, nu le putem influența prea mult. Spun „din fericire” fiindcă oamenii încearcă și continuă să facă altceva decât ce trebuie, pentru că citesc de pe zece site-uri aceleași lucruri și gata, sunt convinși, în loc să apeleze la cunoștințele lor de biologie de clasa a opta, nu mai mult.
Life.ro: Și totuși folosim atâtea metode de detox!
73
S.T.: Da, eu dau mereu exemplul cu „sucurile verzi”… Verdele pentru noi reprezintă culoarea prospețimii, culoarea pe care am văzut-o când am ieșit din întunericul peșterilor. Dar asta nu înseamnă că sucurile verzi sunt benefice, există o limită a măsurii în care aducem natura în noi. Cei care spun că se detoxifică și își oxigenează organismul spun o prostie. Clorofila din plantele verzi produce oxigen doar la lumină. Și e foarte bine, că atâta ne-ar trebui: oxigen liber în intestinele noastre! Pentru că acolo este și gaz metan, și atunci am exploda! Toate aceste sucuri verzi nu înseamnă nimic.
Și e o mare tâmpenie să-ți imaginezi că dacă mănânci o salată în fiecare zi îți vei rezolva carențele din ultimul timp în felul acesta… Organismul nostru nu este o mașină. Nu-l poți duce la service să-i schimbi piesele și șase luni să ai garanția că nu se mai întâmplă nimic. Ai mâncat primul cartof prăjit într-un ulei mizerabil sau ai înghițit prima merdenea, te-ai
„intoxicat” la loc, dacă vreți neapărat termenul acesta. „Detoxul” (care nu există) se face mâncând corect în fiecare zi, ajutând în felul acesta ca mecanismele naturale ale corpului nostru să funcționeze perfect. În rest, totul e o prostie.
