Calea întâlnirii
Cea de-a treia, calea pierderilor și a doliilor, pe care o numesc Calea lacrimilor
Cea de-a patra, calea plenitudinii și a căutării sensului, pe care o numesc
Calea fericirii.
Pe parcursul călătoriei mele, am consultat notele de călătorie pe care le-au lăsat alții și mi-am folosit o parte din timp pentru a desena propriile hărți ale itinerarului.
Hărțile acestor patru căi pe care le-am trasat s-au transformat în toți acești ani în file de jurnal, care m-au ajutat să revin la traseu de fiecare dată când mă rătăceam.
Poate aceste File de jurnal îi pot ajuta pe unii care, la fel ca mine, se rătăcesc și poate și pe aceia care sunt capabili să găsească scurtături. În orice caz, harta nu este niciodată teritoriul și va trebui să corectăm traiectoria de fiecare dată când propria noastră experiență întâlnește o eroare a cartografului. Numai așa vom ajunge pe culme.
Să sperăm că ne întâlnim acolo.
Ar însemna că voi ați ajuns deja.
Ar însemna că am reușit și eu…
ALEGORIA TRĂSURII (IV)
În față, drumul se deschide în formă de evantai.
Mi se oferă cel puțin cinci direcții diferite.
Nici una nu pretinde să fie cea aleasă, doar se află acolo.
Un bătrân stă pe o piatră, la răspântie.
Îndrăznesc să întreb:
– În ce direcție, bătrâne?
– Depinde ce cauți, îmi răspunde fără să se clintească.
– Vreau să fiu fericit, îi zic.
– Oricare dintre aceste căi te poate duce în acea direcție.
Sunt surprins.
– Atunci… e același lucru?
– Nu.
– Tu ai zis…
– Nu. Eu nu am zis că toate căile duc în același loc; am zis doar că te-ar putea duce într-acolo.
– Nu înțeleg.
– Te va duce cea pe care o vei alege, dacă alegi corect.
– Și care este calea corectă?
Bătrânul păstrează tăcerea.
Îmi dau seama că nu există răspuns la întrebarea mea.
Hotărăsc să o înlocuiesc cu altele.
– Cum voi putea alege înțelept? Ce trebuie să fac pentru a nu greși?
De data asta bătrânul răspunde:
– Nu întreba… Nu întreba.
Iată căile.
Știu că este o decizie importantă. N-am voie să greșesc…
Vizitiul îmi vorbește la ureche, propune cărarea din dreapta.
Caii par că vor să o ia pe drumul din stânga.
Trăsura începe să alunece pe pantă, drept în față.
Iar eu, pasagerul, cred că ar fi mai bine să o iau pe calea îngustă care se deschide într-o parte.
