Fericirea, explica, este ceva pentru care trebuie să muncim, și nu un simplu sentiment rezultat din faptul că ni se întâmplă ceva bun.
Nu-mi pot exprima părerea în legătură cu expunerea lui teologică, dar sunt de acord cu propunerea sa conform căreia a fi sau nu fericiți pare a depinde mai mult de noi înșine decât de faptele externe.
Voi încerca să arăt că fiecare este răspunzător de ceea ce-i determină în principal, deși nu în mod unic, nivelul de fericire. Un factor care variază de la individ la individ și care se schimbă la aceeași persoană în diferite etape, pe care-l voi numi, la întâmplare, Factorul F.
Chiar cu riscul de a-l simplifica prea mult, îl definesc în mod fundamental ca suma a trei elemente principale:
1.Un anumit grad de control și conștiință a schimbului reciproc dintre noi și mediul înconjurător.
Nu pot fi fericit dacă nu-mi cunosc participarea activă la tot ce mi se întâmplă.
2.Dezvoltarea unei atitudini mentale care să ne permită să evităm descurajarea.
Nu pot fi fericit dacă renunț de fiecare dată când mă confrunt cu prima dificultate.
3.Strădania pentru a atinge înțelepciunea.
Nu pot fi fericit dacă mă refugiez în ignoranța celor care nici măcar nu vor să afle că nu știu.
Este evident, așadar, că această carte se axează mai mult pe ideea fericirii ca atitudine vitală decât pe analiza emoției subiacente.
Și mi se pare important să lămuresc asta de la început, când aud că
majoritatea oamenilor vorbesc despre fericire ca și cum ar fi un sinonim pentru a fi vesel, iar eu sunt sigur că nu este așa.
Aceste ultime File de jurnal au ca unic scop să ne ajute să trecem în revistă
împreună numeroasele combinații de aspecte care configurează cele trei
elemente ale „Factorului nostru F“ și să învățăm ce putem face pentru a-l dezvolta.
În urmă cu cinci ani le-am cerut cititorilor mei să-mi trimită o poveste scrisă
de ei. Mii de scrisori și e-mailuri mi-au sosit și ideea mea de a publica o carte cu ele a rămas în cufărul ideilor imposibile, copleșită de amploarea răspunsului. Dar le voi aduce aici omagii celor care mi-au scris prin reproducerea acestei mici bijuterii pe care mi-a trimis-o Vivi García și le mulțumesc pe această cale tuturor celor care au făcut să ajungă la mine scrierile lor prețioase.
Victor E. Frankl, Omul în căutarea sensului vieții, Meteor Press, București, 2009 (n. tr.)
În sine (în lat. în orig.)
Cele trei căi preliminare: autodependență, iubire și doliu
Arta de a muri frumos ș i arta de a trăi bine sunt una ș i aceea ș i.
Epicur
Budismul, explică Dalai Lama⁴, acordă multă atenție atitudinilor pe care le adoptăm cu privire la dușmanii noștri, pentru că ura poate fi cel mai mare obstacol în calea dezvoltării fericirii.
Firește, pentru cineva care practică spiritualitatea, duș manii joacă un rol crucial în atitudinea acestuia față de viață.
Dacă urmăm modul său de gândire, se dovedește evident că, pentru a obține o practică desăvârșită de iubire și acceptare, este indispensabilă dezvoltarea răbdării și a toleranței.
Dacă toți am fi în stare să învățăm să fim răbdători și toleranți cu dușmanii noștri, restul lucrurilor ar fi mult mai ușoare și atât compasiunea, cât și iubirea s-ar răspândi cât se poate de firesc.
Nu există putere mai mare decât răbdarea.
Nu există durere mai mare decât ura.
A fost odată un discipol al unui filosof grec căruia maestrul său i-a poruncitca, timp de trei ani, să-i dea bani oricui l-ar insulta, o sarcină ce avealegătură cu atitudinea sa certărea ț ă ș i îngâmfată.
Odată depă ș ită această perioadă ș i îndeplinită sarcina, maestrul i-a zis:
– Acum te po ț i duce în Atena ș i po ț i învă ț a să fii în ț elept.
Ajungând acolo, discipolul l-a văzut pe un în ț elept care stătea la por ț ile ora ș ului ș i insulta pe oricine intra sau ie ș ea.
L-a insultat ș i pe discipol…
Acesta a început să râdă, în timp ce mul ț umea lăsând capul în jos la fiecare ocară.
– De ce râzi când te insult? l-a întrebat în ț eleptul.
– Pentru că, timp de trei ani, am plătit pentru ceea ce tu-mi oferi acumgratuit, a răspuns discipolul.
– Intră în ora ș , a zis în ț eleptul, este în întregime al tău…
Mai mult decât suferința și rezistența, ceea ce i-a permis discipolului să
înfrunte într-un mod atât de eficient o situație dificilă a fost capacitatea sa de a-și schimba punctul de vedere.
