A considera că plăcerea rezidă în cine termină înainte și cine după, a crede că plăcerea se definește prin faptul de a termina sau a nu termina este povestea tipilor care se plâng deoarece li se pare că au penisul prea mic (95%). Și atunci, te întrebi: mic pentru ce? Care e ideea de micime? Ce înseamnă fantezia că virilitatea e în funcție de mărimea penisului?
Există două organe fundamentale, care intervin în cea mai mare măsură în sexualitate: pielea și creierul. Deși e sigur că într-o etapă există o genitalizare a energiei relațio nate cu libidoul, aceasta se întâmplă doar în momentul preorgasmic. În restul timpului, va trebui să vedem cum
administrăm toată energia care se acumulează în noi.
Excitația sexuală este energia care se acumulează și care circulă prin tot corpul. A încerca să o focalizezi în organele genitale, într-o erecție sau într-o anumită umezire mi se pare prea neînsemnat. Sexualitatea înglobează
întregul eu.
Dacă nu ne găsim satisfacția, ar fi bine să vedem ce ni se întâmplă. Pentru că există o fantezie destul de periculoasă din punct de vedere formal: să
crezi că problema e numai a celuilalt.
Problema se pune pe seama celuilalt:
„Adevărul e că ești frigidă“…
„Problema e că ejaculezi precoce“…
Propunerea mea este să plasăm problema la nivelul neînțelegerii dintre noi.
Să continuăm împreună, să căutăm, să încercăm, să cerem ajutor, să invităm pe cineva… În fine, hotărâm împreună, dar nu dăm vina pe celălalt.
Să știm să acceptăm că nu e vina nici a unuia, nici a altuia. Legătura noastră
nu funcționează dintr-un anumit motiv.
Să lăsăm la o parte acuzațiile, care arată cu degetul către cel vinovat de eșecul sexual.
Ar fi bine să vedem ce anume se întâmplă între noi cu ejacularea precoce, cu lipsa de excitație, cu lipsa ta de lubrifiere, cu lipsa erecției mele, cu lipsa mea de orgasm sau a ta.
Trebuie să înțelegem că aceste disfuncții au legătură cu noi doi, cu ceea ce ni se întâmplă, cu o lipsă de comunicare între noi. Pentru că sexualitatea este întotdeauna un lucru împărtășit.
Și cum dificultățile sunt împărtășite, se rezolvă împreună.
Sexualitatea nu constă și nici nu se definește prin mărime, dimensiuni, structuri și are legătură, în esență, cu atitudinea.
Lumea e împânzită de povești cu funduri sau penisuri mari și mici, cu sâni proeminenți sau nu și cu lucruri care, în realitate, nu au nici un fel de legătură cu actul sexual în sine.
Să renunțăm la cultul orgasmului, la cultul ejaculării cu orgasm, la cultul orgasmului simultan. Să ne băgăm în pat numai ca să ne simțim bine. Dacă
în timp ce ne simțim bine, are loc o ejaculare, bine. Și dacă nu apare, nu apare.
Cine spune că pentru a te bucura de sex trebuie să existe o ejaculare sau un orgasm?
Orgasmul este consecința iremediabilă de a te fi simțit bine în pat, dar nu obiectivul.
Trebuie să renunțăm la ideea că sexualitatea înseamnă penisul în erecție.
A crede că a ți-o trage are legătură cu erecția și cu vaginul lubrifiat este o idee meschină. Plăcerea sexualității este mult mai mult.
Într-una dintre prelegerile mele, un domn mi-a spus:
„Dar dacă vrei să ți-o tragi o oră, nu poți fără erecție“…
Atunci i-am răspuns:
„Celui care se simte prost pentru că vrea să și-o tragă o oră și nu i se scoală
i-aș spune: renunță la ideea de a ți-o trage timp de o oră și o să stea în erecție o oră și jumătate.“
Organele noastre sexuale nu răspund la comenzile rațiunii. Îi spunem „în erecție!“ și – nimic. Îi spunem „acum, pe loc repaus“ și e în erecție.
O pereche de tineri căsători ț i se plimba prin Paris în luna de miere.
Aflându-se în Montmartre, văd un afi ș pe care scrie: „Tony, macho latin“.
Curio ș i să afle despre ce e vorba, intră să vadă spectacolul.
Cum era de a ș teptat, Tony, un musculos cu fa ț ă de italian, cu musta ț ă, un tip herculean de vreo treizeci de ani, apare pe scenă mi ș cându- ș i ș oldurile provocator ș i, în câteva minute, are o erec ț ie impresionantă. În fa ț a lui Tony este un pupitru ș i pe pupitru, o nucă. Tony se opre ș te în fa ț a pupitrului ș i, cu o mi ș care din pelvis, reu ș e ș te să spargă nuca. Toată
lumea aplaudă… Tinerii se miră. Ea iese făcându-i semn cu cotul ș i spunându-i: „Ai văzut, nu?“ Ș i se duc acasă.
Trec douăzeci ș i cinci de ani ș i se întorc la Paris. Când trec prin acel loc din Montmartre, văd un afi ș pe care scrie: „Tony, macho latin“.
– Iar! Nu poate fi acela ș i Tony!, spun ei.
Atunci intră în sală ș i apare Tony, acum la vreo ș aizeci de ani. Este în continuare musculos, dar pu ț in cam ridat, cu părul încărun ț it, un pic mai flasc. Pe scenă văd un pupitru ș i, pe pupitru, o nucă de cocos.
