– Păi, lucrez într-un birou, fac treburi gospodăre ș ti…
– Ș i v-a ț i lovit?
– Nu, niciodată.
Medicul se gânde ș te, nu ș tie ce să întrebe…
– Alimenta ț ia?
– Normală, ca oricine care nu are probleme.
– Practica ț i vreun sport violent?
– Nu, nimic. Joc căr ț i.
Cum nu mai ș tie ce să întrebe, medicul îi spune:
– Via ț ă sexuală?
– Normală, de două sau trei ori pe săptămână… el deasupra, eu dedesubt…
normal.
– Mă rog, el deasupra ș i dumneavoastră dedesubt sau invers?
– A ț i înnebunit? Ș i cum mă mai uit la televizor?
Dacă nu ești capabil să fii cu adevărat implicat în ceea ce se întâmplă, posibilitatea de a te bucura de legătura sexuală nu există.
În cadrul unui sondaj realizat pentru cel mai recent raport Hite, participanții au răspuns la următoarea întrebare: Care este frecvența sexuală maximă și minimă pe care o considerați normală? Răspunsurile merg de la maximum o dată pe zi până la minimum o dată la cincisprezece zile. Oricare frecvență
între aceste două extreme este considerată normală în sexologie. (O
frecvență mai mică nu este anormală sau patologică, dar înseamnă puțin.
O frecvență mai mare nu e nici ea anormală, dar e o minciună…)
De două ori pe săptămână este frecvența obișnuită pe care o menționează
70% dintre cuplurile stabile intervievate.
În Argentina, ritmul, conform femeilor, este între o dată și de două ori pe săptămână, iar conform bărbaților, de trei sau patru ori pe săptămână. Acest lucru dă naștere la îndoieli în ceea ce privește fidelitatea domnilor sau faptul că bărbații simt nevoia să spună că fac sex mai mult pentru că
educația noastră ne spune că atunci se simt mai bărbați.
E vorba despre un mit conform căruia noi, bărbații, suntem gata oricând, ceea ce, evident, nu e chiar așa.
Dacă dorim să facem ceva pentru sexualitatea tuturor, va trebui:
•să insistăm ca părinții să beneficieze de educație sexuală pentru a o putea transmite. Pregătirea începe din leagăn;
•să evităm să ne cenzurăm. Cenzura în cadrul relației sexuale este periculoasă. Trebuie să lucrăm cu libertatea noastră și cu ceea ce eu numesc autonomie, capacitatea de a ne impune propriile norme;
•să revalorizăm sexualitatea, până când se obține recuperarea valorii enorme pe care o are.
Dacă încercăm să reprimăm conexiunea cu dorința, vom deveni din ce în ce mai mult sclavii acesteia.
În măsura în care ne acceptăm dorința; în măsura în care ne asumăm sexualitatea ca parte din noi și nu ne rușinăm de ea; în măsura în care ne acceptăm neliniștile, fanteziile și relația sexuală cu persoana pe care o alegem; în măsura în care putem trăi această poveste liberi, fără înfrânare și fără reprimări, sexualitatea noastră va deveni mai neîngrădită și vom putea înceta să ne mai gândim la ea.
Metafora pe care o folosesc unii iluminați este că poți ține mâna deschisă
toată viața, dar închisă… doar puțin. Mai devreme sau mai târziu, după ce ai ținut mâna închisă, va trebui să o relaxezi.
Păstrând deschisă conduita noastră sexuală, putem avea o sexualitate mai sănătoasă, mai plăcută și, mai ales, ne putem îmbunătăți capacitatea de dăruire.
Dacă ascundem și reprimăm dorința, la un moment dat aceasta va exploda, va deveni periculoasă și vom ajunge să facem lucruri periculoase pentru ceilalți.
Ce este normal și ce este anormal? Care este limita între ceea ce se poate și ceea ce nu se poate? Ce e bine și ce e rău? Care este limita între normal și patologic? Ce e sănătos și ce e bolnăvicios?
Eu cred că dacă ambii parteneri sunt de acord și obțin plăcere din ceea ce se întâmplă, fără a implica pe cine nu vrea să se implice, nimic, repet, nimic nu e anormal.
Palinuro din Mexic (fragment)
Ea ș i eu facem dragoste în fiecare zi.
Cu alte cuvinte,
în zilele de luni, mar ț i ș i miercuri
