Steven Pinker: Mulţumesc pentru invitaţie şi pentru cuvintele calde.
Rudyard Griffiths: Mai întâi, spune-ne câte ceva desprefelul în care vei aborda dezbaterea din seara aceasta. Careeste nucleul argumentaţiei pe care vrea să o · comuniceechipa ta celor 3 OOO de spectatori ce se vor aduna aici, laRoy Thomson Hall?
Steven Pinker: Indiferent dacă cele mai bune zile aleomenirii sunt sau nu cele din viitor, n-ar trebui să fie ochestiune care ţine de opinii, atitudini sau stări de spirit,ci de fapte. Şi dacă ne uităm la datele concrete, fiecare indicator al bunăstării umane este în creştere. Trăim maimult; ne îmbolnăvim mai rar; suntem mai bogaţi; e multmai probabil să trăim în state democratice; e mult mai
90
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
probabil să trăim în pace; suntem mai deştepţi; suntemmai bine educaţi. Şi când .spun „noi" nu mă refer doar lalocuitorii unor ţări încântlitoare precum Canada, ci vorbesc despre toată populaţia globului - asta arată datele.
Mai mult, procesele care ne-au propulsat în aceste direc
ţii vor continua aproape sigur. Ele sunt puse în mişcarede inovaţii, de noile tehnologii şi idei - nu sunt supuseboomurilor haotice ori hazardului, ca la bursă. Prinurmare, e foarte puţin probabil să ne trezim mâine dimineaţă într-o lume în care trebuie să suportăm o interven
ţie chirurgicală fără anestezie sau să ne vedem copiii maipuţin educaţi decât noi. Acestea sunt forţe direcţionalecumulative şi nu există niciun motiv să credem că se vorvolatiliza peste noapte.
Rudyard Griffiths: Spune-ne, te rog, ce crezi că alimentează acele forţe direcţionale? Matt Ridley, partenerultău din seara asta, este un susţinător al evoluţiei sociale,considerând-o un factor-cheie în înţelegerea motivuluipentru care progresul, definit în linii mari, va fi accelerat.
Care ar fi nuanţele acesţui aspect?
Steven Pinker: Rezonez cu opinia lui Matt. Cred că
suntem o specie inteligentă mai cu seamă.datorită limbajului. Graţie cuvântului scris, putem acumula roadele încercărilor şi erorilor noastre, ale sclipirilor de genialitate,ale întâmplărilor noastre norocoase. Putem să păstrăm cefuncţionează, să dăm deoparte ce nu merge şi să fim con
ştienţi că vom avea parte de multe suişuri şi coborâşuri.
Dar, una peste alta, dacă ne punem mintea să rezolvămanumite probleme şi ne amintim soluţiile care în generaldau rezultate, lucrurile se vor îmbunătăţi.
Rudyard Griffiths: Consideri că interconectarea ar puteafi socotită o vulnerabilitate? Este complexitatea noastră
STEVEN PINKER
91
tehnologică, sociologică şi economică un călcâi al luiAhile, dacă ne raportăm la metodele şi mecanismele progresului sesizabile azi?
Steven Pinker: Treaba cu raţionalitatea este că întotdeauna poate să facă un pas în spate, să observe propriile limitări şi să le vadă ca pe un scop, ca pe o problemă
ce trebuie rezolvată. În schimb, complexitatea sistemelornoastre îşi stabileşte scopul de a le face rezistente la perturbaţii care ar putea fi haotice. Cum simplificăm undee posibil şi cum dezvoltăm inteligenţa artificială, astfelîncât să facem faţă unora dintre complexităţi? Simplulfapt că vezi complexitatea ca pe o problemă înseamnă că
minţile omeneşti cele mai strălucite îşi vor stabili ca scopsă se ocupe de ea.
Rudyard Griffiths: Oamenii se gândesc adesea la crizafinanciară ca la un exemplu recent de complexitate. Îşispun că un sistem considerat benign ne-a dus dintr-odată,oarecum neaşteptat şi zguduitor, aproape de colaps. Mi separe de înţeles că o mulţime de oameni ar putea simţi că
asta le cam diminuează credinţa în progres şi în gradul încare sistemele complexe pot furniza, zi după zi, rezultatepozitive. Cum combaţi o asemenea percepţie?
Steven Pinker: Criza financiară globală a determinatstagnarea creşterii PIB-ului mondial doar timp de un an,după care acesta a continuat să urce. Şi abia a fost resimţită
în Asia şi Africa. Ideea că lucrurile progresează nu presupune că în fiecare zi va fi mai bine printr-o creştere constantă - că ziua de miercuri va fi mai bună decât marţi,iar marţi decât luni. Curba e într-adevăr ascendentă, dararată precum dinţii unui fierăstrău: ici-colo sunt stagnărisau mici regrese. Dar, în ansamblu, traiectoria pe termen
92
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
lung spre progres este incontestabilă, chiar dacă există întârzieri pe alocuri.
Rudyard Griffiths: Aşadar, într-un fel, susţii că n-ar trebuisă ne bântuie coşmarul că în viitor ne paşte un colaps înstil mayaş? Că civilizaţiile dispărute ţin strict de trecut?
Steven Pinker: Orice se poate întâmpla, şi doar un nebunar face predicţii pentru o perioadă de, să zicem, 500, 1 OOO
sau 2 OOO de ani. Dar, în tot cazul, nu cred că vom asistala astfel de catastrofe în cursul vieţilor noastre. Nu există
niciun motiv pentru care ne-am putea gândi că aşa cevaar fi probabil să se petreacă.
Rudyard Griffiths: De ce? Fiindcă din nou vezi redundanţă în complexitate? Inovaţia în ceea ce priveşte ideileşi rezolvarea problemelor pe care le-ai menţionat creează
un sistem mai robust decât cele în care au funcţionat altecivilizaţii?
