Steven Pinker: Da, cred că există diferenţe majore întrecivilizaţia occidentală a anului 2015 şi civilizaţia mayaşă -
în primul rând, faptul că noi avem la dispoziţie un întregedificiu al ştiinţei şi tehnologiei, un mijloc de acumulare anenumărate cunoştinţe. Am creat o infrastructură masivă
de informaţii, de finanţare, de educaţie, de guvernare şitot felul de instituţii. Deci, analogia nu are niciun sens:civilizaţia mayaşă era fundamental diferită de a noastră.
Rudyard Griffiths: Ai dreptate. Pentru că ne apropiemde final, aş vrea să-ţi adresez câteva întrebări despre perspective. Oamenii mai puţin interesaţi de ideea de progres vor spune că punctul tău de vedere ţine cont strictde momentul istoric actual. Că, da, în Occidentul de aziputem remarca o traiectorie spre progres ce porneşte dela Revoluţia Industrială, dar că, dacă ai fi trăit în Evul
STEVEN PINKER
93
Mediu şi ai fi analizat cei o mie de ani de la căderea Romeipână la epoca Renaşterii, probabil că nu ai mai fi văzutvreun progres, date fiind rata violenţei, speranţa de viaţă
şi mortalitatea cauzată de molime din acea perioadă.
Steven, cum răspunzi la asta? Ce părere ai despre antecedentele în ceea ce priveşte progresul?
Steven Pinker: Începând de la revoluţia ştiinţifică şiIluminism, s-a produs o schimbare semnificativă. A fostpunctul din care procesul inovativ a început cu adevărat.
De atunci am purces la dezvoltarea metodelor ştiinţificepe care oamenii nu le aveau la căderea Imperiului Roman.
Acest lucru ne-a plasat pe o traiectorie de inovare tehnologică nelimitată.
Ca să conchid, perioada realmente hotărâtoare a fost perioada de 200 de ani când am avut revoluţia ştiinţifică şiIluminismul. După părerea mea, comparaţia cu civiliza
ţiile non-tehnologice şi pre-tehnologice nu se aplică lumiiîn care trăim astăzi.
Rudyard Griffiths: Interesant. În încheiere, aş vrea să-mispui câteva vorbe despre schimbările climatice, pentrucă e un subiect care ne preocupă pe toţi. Cum vei abordachestiunea acestor schimbări în cadrul argumentaţieitale? Sau crezi că este o ameninţare globală la care ne vomadapta, găsind o modalitate de a o depăşi cu bine? Sau,poate, nu o consideri o problemă existenţială, aşa cumsusţin cu tărie numeroşi oameni .. .
Steven Pinker: Ar fi existenţială doar dacă n-am · întreprinde nimic în privinţa asta, însă nu văd niciun motivpentru care n-am face-o. Economiştii au identificat solu
ţia: trebuie să existe o tarifare pentru emisiile de carbon,astfel încât oamenii să fie stimulaţi să inoveze, să conserve,să treacă la surse de energie cu emisii reduse; şi trebuie
94
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
să existe cercetare şi dezvoltare a tehnologiilor transformatoare, cum ar fi· cele privind captarea carbonului,tehnologia bateriilor şi b nouă generaţie de echipamentecare utilizează mai bine energia nucleară. Chiar punândtoate acestea laolaltă, confruntarea cu schimbările climatice va fi totuşi o provocare formidabilă - ar putea fi ceamai mare provocare cu care ne-am confruntat vreodată -,dar nu mi se pare o problemă de nerezolvat. În orice caz,lumea nu ar trebui să o ignore, căci ar fi sinucidere curată.
Rudyard Griffiths: Aşadar, nu e o criză existenţială .. . ?
Steven Pinker: Repet: ar putea fi dacă nu am lua măsuride remediere a chestiunii în discuţie, însă nu există motivesă credem asta.
Rudyard Griffiths: Înţeleg. Există stimulente ca să facemceva.
Steven Pinker: Da, ai prins ideea.
Rudyard Griffiths: Sigur, excelent! Steven Pinker, îţimulţumesc mult că ai venit la Toronto pentru această
dez�atere. Eşti o personalitate de anvergură mondială, iaraportul tău la conversaţie va fi cu siguranţă foarte important. Mă bucur să te avem alături.
Steven Pinker: Şi eu mulţumesc pentru invitaţie.
COMENTARIU
POSTDEZBATERE
de Ali Wyne
În centrul dezbaterii de faţă se află o serie de diferenţe deopinie legate de natura progresului şi de soliditatea deduc
ţiilor care decurg de aici .. Pe scurt, Steven Pinker şi MattRidley se concentrează în primul rând asupra tendinţelor favorabile de după Al Doilea Război Mondial, care sereferă la pace, sănătate şi prosperitate. Cei doi consideră
că, pe baza unor inovaţii rapide şi cu bătaie lungă, atâtîn privinţa unor „lucruri", cât şi a unor „reguli" şi „instrumente" (defalcare propusă de Ridley), există motiveîntemeiate să credem că aceste tendinţe pot şi vor fi susţinute. Malcolm Gladwell îi combate afirmând că nu putemevalua asemenea fenomene într-un fel sau altul câtă
vreme nu cunoaştem ce alte tendinţe şi evenimente audeterminat - şi o vor face în viitor. Cum poate cineva să
realizeze o evaluare foarte precisă? Totodată, Gladwell searată extrem de suspicios faţă de orice încercare de a proiecta viitorul. Alain de Botton - într-un mod interesant,chiar dacă ambiguu - defineşte progresul ca pe o sporirea înţelepciunii. Are o viziune întunecată despre umanitate şi perspectivele ei, susţinând însă că pesimismul legat
98
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
