URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
Adesea, prietenii noştri din lumea ştiinţei preferă să pretindă că nu ar vorbi despre un soi de versiune ştiinţifică aNoului Ierusalim. În opinia mea, este un vis frumos şi mise pare foarte important să ai asemenea idealuri, pentrucă îţi oferă o hartă, îţi indică direcţia de mers - iar noi neîndreptăm spre Noul Ierusalim. Nu vom ajunge niciodată
acolo, pentru că fiinţele umane sunt înzestrate cu ceea ceîmi place să numesc „o nucă defectuoasă". În partea desus a coloanei vertebrale avem nişte nuci defectuoase, iaracestea fac năzbâtii: sunt agresive, nu-şi amintesc ce artrebui şi nutresc tot soiul de dorinţe inutile. Am încercatsă creăm civilizaţia, care ar trebui să corecteze cele mairele pulsiuni şi să atenueze egoismul nucilor noastre, şiiată că am izbutit. Civilizaţia este un fel de creier superiorcare are grijă de creierele mai mici, toate viciate.
Totuşi, nici măcar aşa nu vom eradica complet defecteleîncorporate în ele. În ziua de azi, inteligenţa artificială
este visul măreţ - năzuinţa de a face un om perfect cuajutorul maşinăriilor. Din întâmplare, sunt foarte interesat de posibilităţile inteligenţei artificiale. Însă în punctulcel mai avansat în care vom ajunge cu aceasta, de fapt îlvom lăsa în urmă pe Homo sapiens. Se poate întâmpla,dar nu rasa umană va ajunge acolo: între timp, noi vom fidevenit altceva, altcineva.
Rudyard Griffiths: O, superb! Alain, îţi mulţumesc multcă ai venit la Toronto. Fascinantă argumentaţie! Aşteptămcu nerăbdare spectacolul complet în seara asta, pe scenă,în lumina reflectoarelor.
Alain de Botton: Mulţumesc din suflet.
MATT RIDLEY
Rudyard Griffiths: Bine aţi revenit la interviurile preliminare Dezbaterii Munk despre progres din această
seară. Acum, alături de mine se află Matt Ridley, scriitorcu vânzări-record în întreaga lume, editorialist la ziarullondonez Times şi membru al Camerei Lorzilor din MareaBritanie. Matt, ne bucurăm să te avem aici!
Matt Ridley: Şi eu sunt încântat în egală măsură.
Rudyard Griffiths: ·Spune-ne câte ceva despre principalele argumente pe care le veţi dezvolta în cadrul întâlnirii din seara asta. Cred că audienţa va fi foarte receptivă
la ideile tale şi ale domnului Pinker, având în vedereentuziasmul general privitor la tehnologie şi sentimentulde optimism faţă de Toronto în momentul actual.
Matt Ridley: Fără îndoială, Canada este o ţară foarte potrivită pentru a vorbi despre progresele pe care le-am înregistrat. În mod evident, e o ţară bogată şi, de asemenea,sănătoasă şi fericită. Dar mă voi referi la întreaga lumeca fiind astfel, deoarece în ultimii 50 de ani am asistat laun progres extraordinar în ceea ce priveşte standardelede viaţă. Doar 10% dintre locuitorii planetei mai trăiescacum în sărăcie extremă. Sunt încă destui şi aceştia, dar
84
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
oricum vorbim despre o schimbare uluitoare. În general,oamenii sunt mai bogaţi, _mai sănătoşi, mai fericiţi, maideştepţi, mai curaţi, mai liberi, mai paşnici şi, dacă-mipermiţi să mă exprim astfel, mai egali. Oamenii se îmbogăţesc mai rapid în ţările sărace decât cei din ţările dezvoltate, iar asta duce către egalitate la nivel global.
Nu pot afirma că absolut totul decurge perfect, dar lucrurile care merg în direcţia· greşită par a fi, în general,mai puţin importante decât acelea care merg în direcţiacorectă.
Rudyard Griffiths: Dacă ne-am întoarce în Antichitate,în Imperiul Roman, şi am alege, să spunem, o perioadă
de 50 de ani de recolte-record, am observa că speranţa deviaţă creşte, că episoadele de ciumă şi alte molime se rărescşi că există, probabil, un sentiment al progresului. Iată dece te întreb: prin ce diferă epoca progresului pe care îl experimentăm acum faţă de epoci similare din trecut?
Matt Ridley: Principala diferenţă constă în faptul că esteglobală. În vechime exista prosperitate ici-colo, de pildă
în Imperiul Roman, în China imperială sau în India, darnu a fost niciodată răspândită pretutindeni pe glob. Iaraltă diferenţă majoră provine din aceea că în zilele noastreavem tehnologii, asta însemnând că e imposibil să întorcitimpul înapoi în cazul celor mai multe dintre aspecteleenumerate. Ar fi extrem, extrem de greu să nu mai dispunem de internet, să zicem, sau de tehnologiile care ne-aupermis să hrănim lumea, să scăpăm de boli şi aşa mai departe, pentru că le-am putea reinventa într-o clipă dacă arfi nevoie. Aşadar, diferenţa este enormă. Şi când te gândeşti la asta, îţi dai seama că inovaţia e cea care determină
progresul. În plus, datorită internetului, oamenii potsă-şi împărtăşească reciproc ideile fertile mai rapid decât
MATT RIDLEY
85
oricând. Asta va aduce soluţii pentru orice problemă cares-ar putea ivi.
Acum, sigur, nimeni nu garantează la modul absolut că
viitorul va fi mai bun decât trecutul. Sunt de acord că nutrebuie să spunem niciodată că un asteroid, o explozieorganică, un anumit tip de război nuclear sau chiar o izbucnire a iraţionalităţii rasei umane n-ar putea schimbasituaţia, dar cred că există o mai mare probabilitate să
mergem spre mai bine decât spre mai rău.
Rudyard Griffiths: Vorbiţi-ne puţin despre evoluţia socială a ideilor. Consideraţi că este crucial să privim progresul în moduri noi şi diferite acum, faţă de felul în care amfăcut-o în trecut?
Matt Ridley: Majoritatea veştilor bune apar treptat, iarmajoritatea veştilor rele se ivesc brusc. Ştirile de televiziuneabundă în lucruri rele, cele pozitive nefiind menţionate.
De aceea, după un secol dominat de războaie mondiale şigenocide, am ajuns la o stare mai bună decât cea dinainte,întrucât gradualitatea nu este subiect de ştire.
Schimbarea graduală e un fenomen ascendent, un procesevolutiv care se petrece în societate: două idei diferite seîntâlnesc, se unesc şi dau naştere unei idei-copil ce îmbunătăţeşte viaţa oamenilor şi se răspândeşte treptat înlume. Luaţi ca exemplu expansiunea internetului sau revoluţia telefoniei mobile. Lucrurile acestea se întâmplă înmod automat, fără ca nimeni să le ordone, şi totuşi conducla ceea ce se numeşte „ordine spontană". Cu alte cuvinte,ele produc în societate uniuni între formă şi funcţie, care,chiar neplanificate de cineva, totuşi apar.
Rudyard Griffiths: Şi credeţi că dacă asta se întâmplă lascară globală este nu numai un lucru nou, dar şi prevestitor de bine în sensul accelerării forţelor progresiste?
86
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
