de viitor constituie o garanţie esenţială a pregătirii şianticipării. 15
Fără îndoială, Pinker a făcut�ai mult decât oricare dintrecontemporanii săi pentru a stimula o dezbatere despre traiectoria violenţei, sub toate formele ei. În lucrarea publicată în 2011, The Better Angels of Our Nature, el conchidecă „violenţa a scăzut pe perioade de timp îndelungate, iarastăzi putem trăi în cea mai paşnică epocă a existenţei speciei noastre(( . Pinker admite că numărul războaielor civilea crescut în ultimii ani - de la 4 în 2007 la 11 în 2014 -, .
remarcând, de asemenea, că implozia Siriei a determinato creştere uşoară a ratei globale a deceselor cauzate derăzboi - de la mai puţin de 0,5 în deceniul 2001-2011 până
la 1,4 anul trecut. Dar aceste cifre sunt departe de nivelurile anterioare: în 1992 au avut loc 26 de războaie civile, iarrata globală a deceselor provocate de conflagraţii a oscilatîn jurul valorii de cinci la m1jlocul anilor '80. 16 Războaieleinterstatale şi uciderea în masă a civililor neînarmaţi auscăzut spectaculos ca număr în ultimele şapte decenii.
Lăsând la o parte atât dezacordurile metodologice, cât şisupoziţia unora că documentele studiate de Pinker privindtendinţele postbelice sunt aberante, se pare că ar trebui să
_ facem acrobaţii intelectuale impresionante pentru a negacă omenirea devine, în general, mai puţin ·violentă.
Ridley, care se descrie pe sine ca fiind un „optimist raţional(( , vorbeşte despre simetria ciudată a minţii omeneşti:15 Mark Medley, ,,Munk Debate: Be it resolved humankind's bestdays lie ahead", în Globe and Mail, 6 noiembrie 2015, http://
www.theglobeandmail.com/news/national/munk O debate-be-itresolved-humankinds-best-days-lie-ahead/article27134371/. (N. a.)
16 Steven Pinker, ,,Now for the good news: things really are gettingbetter",în The Guardian, 1 1 septembrie2015,http://www.theguardian.com/commentisfree/201 5/sep/ 1 1 /news-isis-syria-headlines-violence-steven-pinker. (N. a.)
,COMENTARIU POSTDEZBATERE
99
„Suntem foarte părtinitori în amintirile noastre despretrecut şi suntem foarte părtinitori în evaluarea viitoruluinostru." De fapt, nostalgia exprimată adesea faţă de trecutul glorios se bazează foarte puţin pe fapte ( cel puţinaparent). La urma urmei, războaiele interstatale au devenit o realitate a vieţii, iar perspectiva Armaghedonuluinuclear a planat peste lume în toată jumătatea ultimă asecolului al XX-lea (în perioada Războiului Rece au existat chiar mai multe momente când accidentele şi neînţelegerile au fost la un pas de a conduce la această posibilitatede coşmar). De asemenea, nu este clar de ce ne-am uitaînapoi cu nostalgie la speranţa mai scăzută de viaţă şi laratele mai ridicate de analfabetism, sărăcie, malnutriţieşi mortalitate infantilă. Mass-media de azi joacă un rolextrem de însemnat în a ne altera percepţiile, după cumobservă Ridley: ,,Vorbind despre titlurile din presă, [ .. . ]
dacă s-ar scrie că mortalitatea infantilă pe plan mondiala scăzut ieri cu 0,0001 %, enunţul nu ar avea, probabil, valoare de ştire, în timp ce un titlu în care se vorbeşte despreun avion prăbuşit ieri ar stârni un interes considerabil." 17
După cum am menţionat mai devreme, Pinker şi Ridleyse concentrează pe imaginea de ansamblu. Primul constată că „datele cantitative privind indicatorii de bunăstare umană indică un nivel foarte consistent, puternic,în direcţia pozitivă - de la longevitate şi sănătate până laprosperitate, pace şi democraţie". În mod similar, cel de-aldoilea invitat menţionează „creşterea incredibilă a standardelor de viaţă ale oamenilor, mai cu seamă în ultimii50 de ani". 18 Gladwell respinge aceste argumente de ordingeneral, spunând că nu pot fi considerate ca reprezentândun fenomen real, cu excepţia cazului în care s-ar puteastabili că, pe termen lung, beneficiile vor depăşi riscurile 17 Mark Medley, ,,Munk Debate", citat anterior. (N. a.) 18 Ibid. (N. a.)
100
URMEAZĂ CELE MAI BUNE ZILE ALE OMENIRII?
pe care le generează şi pagubele pe care le produc. Însă,desigur, este imposibil să.facem o astfel de evaluare; singurul lucru pe care îl putefn face ar fi să venim cu o seriede supoziţii. Ne putem gândi, de exemplu, la faptul că, întimp ce reducerea semnificativă a ratei sărăciei în Chinasau India în ultimii 40 de ani e un rezultat evident favorabil, industrializarea care a permis o asemenea dezvoltarea otrăvit aerul, solul şi apa acelor ţări, iar consecinţele arputea afecta generaţii întregi de acum înainte.
Aş vrea să notez că Gladwell nu este un pesimist; mai degrabă poate fi considerat un agnostic, dacă ne raportămla tema centrală a dezbaterii, iar unii l-ar putea numi unrealist temperat. Gladwell spune că a fost umilit de eşeculpredicţiilor sale, precum şi de ale colegilor. Prudenţa luipare a fi justificată: existenţa unei tendinţe nu presupuneobligatoriu continuarea acesteia, iar progresul, oricât debine definit, nu poate fi garantat; este în mod intrinsec condiţionat - cel puţin la fel de mult ca intervenţiaumană şi evenimentele neprevăzute. Care ar fi consecin
ţele pentru ordinea mondială ale unei confruntări armateîntre Statele Unite şi China ori ale unui act de terorismnuclear într-o mare capitală de pe glob? Ce noi tipuri deameninţări vor apărea ca urmare a progreselor pe carele facem în biologie, robotică şi cyberspaţiu? EstimărileOrganizaţiei Naţiunilor Unite arată că populaţia lumiiva creşte cu 2,4 miliarde până în 2050. 19 Având în vedereamploarea devastării mediului pe _care am produs-o dejape planetă, precum şi ritmul în care se accelerează ea, ceefect va avea fenomenul asupra pădurilor şi oceanelornoastre, fără a mai menţiona terenurile arabile, a căror 19 Sam Jones şi Mark Anderson, ,,Global population set to hit 9. 7 billion people by 2050 despite fall in fertility", în The Guardian, 29 iulie 2015, http://www.theguardian.com/ global-development/
20 15/jul/2 9/un-world-population-prospects-the-20 l 5-revision-9-7-billion-2050-fertility. (N. a.)
COMENTARIU POSTDEZBATERE
101
producţie furnizează mare parte din hrana unei populaţiitot mai numeroase?
Poate că intervenţia cea mai interesantă i-a aparţinut luiAlain de Botton. El numeşte fiinţa umană „o creatură
profund defectuoasă", care trebuie să devină mai puţinviolentă, mai iertătoare şi mai educabilă - asta dacă omenirea vrea să aibă o speranţă pe termen lung. 20 Există, dinpăcate, foarte multe dovezi în sprijinul argumentelor sale -
să ne gândim numai la metodele de tortură concepute deoameni, la milioanele de persoane care au pierit în războaieori la deşeurile sub care am îngropat resursele ce permitsupravieţuirea noastră. Iar fiecare generaţie se consideră,în mod eronat, mai luminată şi „mai umană" decât cea apredecesorilor. Nu sunt pregătit însă, ca Botton, să arunccu piatra, din cel puţin două motive. Mai întâi, dacă renun
ţăm complet la credinţa că ne vom salva - pe noi şi lumeape care suntem însărcinaţi să o protejăm -, cum ne-am maiputea confrunta cu provocările ei? În al doilea rând, deşioamenii au cauzat distrugeri colosale, tot ei au hrănit miliarde de semeni, au vindecat maladii oribile şi au corectatnedreptăţi enorme. Cu riscul de a face o afirmaţie prematură, ar trebui să conchidem - sau cel puţin să sperăm - că
înţelepciunea minţii şi înflăcărarea inimilor noastre se vorridica la înălţimea aşteptărilor omenirii.
ALI WYNE este asociat nonrezident al Consiliului Atlantical SUA şi asociat pe probleme de securitate al TrumanNational Security Project. De asemenea, este coautorul cărţii Lee Kuan Yew: The Grand Master's Insights onChina, the United States, and the World.
20 Mark Medley, ,,Munk Debate", citat anterior. (N. a.)
Multumiri
Dezbaterile Munk sunt rezultatul iniţiativei publice a unuigrup remarcabil de organizaţii civke şi persoane fizice.
În primul rând, aceste întâlniri fertile nu ar fi posibilefără viziunea şi conducerea F1=1ndaţiei Aurea. Intemeiată
în 2006 de către Peter şi Melanie Munk,_ Fundaţia Aureasprijină persoanele şi instituţiile din Canada implicateîn studiul şi dezvoltarea politicilor publice. Dezbaterilereprezintă o iniţiativă de marcă a fundaţiei, un modelpentru discuţii de substanţă în materie de politici publice,extinse de canadieni la nivel global.
De la debutul seriei de dezbateri, în 2008, fundaţia a sponsorizat integral fiecare eveniment bianual. De asemenea,dezbaterile au beneficiat de contribuţia şi sfaturile membrilor consiliului fundaţiei, printre care se numără MarkCameron, Andrew Coyne, Devon Cross, Allan Gotlieb,Margaret MacMillan, Anthony Munk, Robert Prichard şiJ anice Stein.
Pentru aportul său la editarea iniţială a cărţii, organizatorii dezbaterii doresc să îi mulţumească lui JaneMcWhin�ey.
Încă de la începuturile lor, Dezbaterile Munk şi-au propussă promoveze discuţiile care au loc la fiecare eveniment pe
