214 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
Recent, aţi început să vă interesaţi de filozofia altor culturi, mai ales de filozofia chineză, iar asta poate că are legătură cu ideea că există ceva de genul unor atitudini filozofice universale, pe care le putem găsi chiar într-o cultură precum cultura chineză şi care reflectă, într-un alt context, ceea ce se găseşte şi în Antichitatea occidentală.
Multă vreme am fost foarte reticent în ceea ce priveşte comparatismul (de exemplu pe subiectul raporturilor dintre Plotin şi Orient). Acum mi-am schimbat întru câtva părerea, constatând analogii indiscutabile între gândirea chineză şi filozofia greacă. Am vorbit despre atitudinea de indiferenţă
faţă de lucruri, ca şi despre un soi de atitudine stoică; se poate adăuga şi noţiunea de iluminare instantanee. Îmi explic aceste analogii nu prin raporturi istorice, ci prin faptul că
se pot găsi atitudini spirituale analoge în culturi diferite.
Uneori am găsit în gândirea chineză formule care mi se par mai lămuritoare decât tot ce se poate găsi în filozofia greacă, de exemplu, pentru a descrie starea de inconştienţă în care trăim, imaginea broaştei în fundul fântânii sau a musculiţei de oţet dintr-o putină care „ignoră universul în integralitatea sa grandioasă", cum spune Zhuangzi 1• Dar nu pot vorbi ca specialist al gândirii chineze.
I. Tchouang-tseu, XVII, La Crue d'Automne, şi XXI, Tien Tseu Fang, în Philosophes taoi'stes, Gallimard, Paris, 1980, pp. 202 şi 244.
9
INACCEPTABIL?
JEANNIE CARLIER Există cărţi din care nu ieşim la fel cum am intrat. Cred că e cazul celor trei cărţi pe care le-aţi scris, Ce este filozofia antică?, Exerciţii spirituale şi mai ales La Citadelle interieure. Eu, care mi-am petrecut săptămâni în şir recitindu-le, am văzut cum mi se modifică în mod subtil modul de a vedea lucrurile, în aspecte mărunte, ce-i drept: o privire critică asupra judecăţilor mele, sau o conştiinţă mai vie a clipei prezente. Sunt cu adevărat cărţi care ne obligă să
luăm în considerare celebra vorbă a lui Socrate: o viaţă foră
cercetare de sine nu merită să fie trăită. Vreau totuşi să-mi asum rolul avocatului diavolului, un diavol naiv şi puţin ignorant, spunându-vă că, citind cărţile dumneavoastră despre filozofia antică, suntem extrem de seduşi şi chiar transformaţi, dar că sunt lucruri despre care oamenii din ziua de azi, oamenii obişnuiţi, probabil că spun: nu, nu pot, nu accept.
PIERRE HADOT În primul rând, îl salut pe avocatul diavolului. Am auzit că nu se mai recurge la el în procesele de canonizare. Asta explică poate canonizarea anumitor personaje contestabile. Spunând asta pentru a ne destinde puţin, voi face mai întâi o remarcă prealabilă. Îmi spuneţi: oamenii din ziua de azi, oamenii obişnuiţi, probabil că spun: nu, nu pot, nu accept. Dar cine sunt mai exact aceşti oameni din
216 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
ziua de zi, aceşti oameni obişnuiţi? Într-o epocă dată, nu există o singură mentalitate colectivă, mentalităţile colective sunt cele ale diferitelor grupuri sociale. De exemplu, există
grupuri sociale, medii sociale, hotărât rasiste. Aceşti oameni spun: nu, nu pot, nu accept, ca femeia furioasă care mi-a adresat injurii, cândva în anii 1950, pentru că am îndrăznit să spun că un negru e demn de acelaşi respect ca un alb.
Înainte să spunem: nu pot, nu accept, ar trebui să ne întrebăm în primul rând în numele a ce nu pot şi nu accept.
Pentru că grupul meu social îmi impune acest mod de a vedea? Sau pentru că, după o lungă chibzuinţă, convingerile mele filozofice îmi interzic să gândesc aşa? Fiindcă îmi interzice religia? Fiindcă ştiinţa a demonstrat că este imposibil? Pentru că aşa e moda în acest moment? Sau pentru că în ziarul meu preferat sau la televizor se spune altceva?
De fapt pe ce ne bazăm când spunem că dacă eu nu pot sau nu accept ceva, nimeni dintre oamenii din ziua de azi, dintre oamenii obişnuiţi, nu pot sau nu acceptă?
Este deci absolut de dorit să vă puneţi aceste întrebări.
Dacă n-am vorbit prea mult despre asta în cărţile mele, este fiindcă aveam deja mult de furcă cu expunerea temelor filozofiei antice. Vă gândiţi poate că nu-mi doresc să vorbesc despre asta acum. E adevărat că nu-mi place să mă implic prea mult în această discuţie. Dar nu fiindcă mă deranjează
