r . Michelet, journal (2 septembrie 1850) , t. II, p. 125.
INACCEPTABIL? 219
Aşadar, ne spuneţi că lucrările dumneavoastră nu sunt doar cărţi de erudiţie, ci şi, în mod indirect, ,,protreptice ': cum spuneau anticii1•
Pentru că urmează să aduc anumite critici filozofiei antice ca mod de viaţă, voi începe printr-o captatio benevolentiae citându-l pe dragul dumneavoas tră Go ethe. Faust spune:
,,Două suflete trăiesc în mine şi unul vrea să se desfacă de celălalt. Unul se agaţă cu tot ce are de această lume, celălalt vrea să fugă de tenebre. "Este o exprimare abs olut creştină şi abs olut platoniciană. Mi-aş dori să detaliaţi un aspect despre care aţi vorbit puţin în cărţile dumneavoastră. Unul dintre primele principii antice care v-au impresionat în tinereţe a fost că „a filozofa înseamnă a învăţa să murim ". Există la greci, mai ales la plato nicieni - de fapt, Parmenide a început, spunând că ceea ce e bun nu s e schimbă niciodată -, această puternică
opoziţie dintre lumea asta şi lumea cealaltă, trupul şi sufletul, sensibilul şi inteligibilul. Întregul platonism este impregnat de voinţa de a fi altundeva; exista acel faimos: ,,De aceea trebuie să fugim de aici într-acolo cât mai degrabă " 2 din Theaitetos, iar în Phaidon se vorbeşte doar despre separarea de corp. Cred că noi nu mai acceptăm as ta. Sătui de douăzeci de s ecole de
,,împărăţia mea nu e din această lume ': ne dorim să spunem: viaţa mea es te aici pentru că nu există un altundeva; iar trupul nu e sursa întregului rău. Nu modificaţi dumneavoastră
puţin sensul „fugii din această lume, al detaşării de trup " de la Platon, trăgându-le spre stoicism, dându-le un sens acceptabil în prezent? La urma urmei însă, de ce nu?
1. Protreptikos: discurs ce viza „întoarcerea" spre practica filozofiei.
2. Platon, Theaitetos 176 a-6, [trad. rom. Andrei Cornea, Humanitas, Bucureşti, 2012 (n. tr.)].
220 FILOZOFIA CA MOD DE VIAŢĂ
Aici faceţi aluzie la interpretarea pe care am dat-o formulei platoniciene: a filozofa înseamnă a te pregăti pentru moarte.
În Exerciţii spirituale şi filozofie antică, am spus că această
formulă din Phaidon s-ar putea interpreta ca o schimbare în felul de a privi lucrurile. Unei viziuni dominate de nevoile trupului şi de patimile individuale şi egoiste i se substituie o reprezentare a lumii guvernată de universalitatea gândirii şi a raţiunii, şi ne gândim atunci la acel pasaj din Republica (486 a) unde filozoful apare drept cel ce contemplă totalitatea timpului şi a fiinţei. Iar în Phaidon (65 e, de exemplu), problema se situează clar la nivelul conştiinţei: cunoaşterea sensibilă poate dezorienta raţionamentul sufletului. Se poate în mod evident discuta despre valoarea acestui refuz al cunoaşterii sensibile. Dar ceea ce ne interesează aici este modul de viată
' si
, sensul exercitiului
'
)
spiritual al mortii, care, la Platon
şi la toate şcolile filozofice, constă, mi se pare, într-o schimbare de viziune asupra lucrurilor, cu trecerea de la individual şi de la pasional la perspectiva raţională şi universală. Exercitiul
