'
re-
laţia cu lumea şi cu comu nitatea î n această nouă lumi nă. De asemenea, Are ndt subli niază acce ntul pus de J aspers pe relaţia di ntre i ndivid şi comu nitate, spu nâ nd că „Existenz î n si ne nu este niciodată î n mod fu ndame ntal izolată; ea există numai pri n comu nicare şi pri n cu noa şterea dime nsiu ni i ce ţi ne de Existenz di n alţii.
[ ... ] Se poate dezvolta numai pri n a flarea-laolaltă a oame nilor î n lumea comu nă dată" (ibid., p. 5 6). Î n mod similar, î n teza de doctorat Ha n nah pusese acce ntul pe felul cum î nţelege Augusti n i ndividul î n co ntextul poru ncii creşti ne a iubirii de aproapele.
Abordarea augusti nia nă a lui Are ndt, adică faptul de a fu ndame nta comu nitatea ome nească şi de a-i î nţelege co nstituirea drept u n rezultat al u nui tip aparte de „iubire de lume", are î n comu n cu abordarea lui J as pers nu co nţi nutul şi nici co ntextul, ci mai degrabă o coere nţă metodologică. Î n viziu nea lui Are ndt, J aspers acceptă provocarea co ntempora nă de a ne împăca cu î nstrăi narea ome nească î n faţa pierderii reperelor noastre o ntologice. Î n schimb, crede că a descoperit germe nii u nui proiect filozo fic a nalog deja pus î n mi şcare î n gâ ndirea lui Augusti n.
JASPERS : ARENDT ŞI FILOZOFIA EXISTENŢEI 313
ARENDT SI JASPERS : LEGĂTURA AUGUSTINIANĂ
'
Se poate oare să fi fost o simplă coincidenţă istorică faptul că Arendt şi J aspers lucrau amândoi asupra lui August in aproape în acelaşi t imp (de la mijlocul până la sfârş itul an ilor '50 şi la începutul an ilor '60) ? Filozo fia lu i August in ocupă un loc important în pr imul volum d in lucrarea lu i Jaspers Die grossen Philosop hen [Marii filozojiJ , care a apărut în Germania în 1957. La sfârşitul anilor '50, Arendt începea să revadă ş i să revizu iască teza sa de doctorat în vederea publicării în Statele Unite. În acelaşi t imp, redacta secţiuni d in Die grossen Philosop hen a lui Jaspers pentru o traducere engleză
ce avea să fie publ icată în 1962. Unul d intre volume avea să se in t ituleze Platon şi Augustin.
În secţiunea cu t itlul „Modurile gândirii lui Augustin", J aspers subliniază metoda de introspecţie a lui Augustin şi citează cuvintele august in iene ce serveau drept la itmot iv În pr ima lucrare a lu i Arendt : , A m devenit pentru mine însumi o întrebare" Qaspers 1962, pp. 70-71). Ma i mult, cum făcuse ş i Hannah Arendt însă şi în teza de doctorat, Jaspers recunoaşte tens iun ile ş i opoziţiile d in gând irea lu i August in ş i se apucă să enumere câteva d in aceste
„ser ioase contrad ic ţii" (ibid., pp . ro9-112). La fel ca studenta lu i în urmă cu multi
> an i, si
> Jaspers găseste
>
în aceste contrad ict ii
>
o
bogăţ ie filozo fică pe care o compară cu cea a călăuzelor filozofice moderne ce exercitaseră o influenţă atât de profundă asupra propr ie i lu i formaţ ii filozo fice : K ier kegaard ş i N ietzsche. Despre August in, J as pers scrie :
Nu-i nimic mai uşor decât să găseşti contradicţii la Augustin. Le luămdrept semne ale măreţiei lui. Nici o filozofie nu e scutită de contradicţii -
şi nici un gânditor nu poate viza contradicţia. Dar Augustin e unul dintre gânditorii care se aventurează în contradicţii, care îşi trag sevă de viaţă
din tensiunile enormelor contradicţii. El nu e dintre aceia care luptă încă
dintru-nceput să se elibereze de contradicţii; dimpotrivă, îşi lasă gândireasă eşueze în bancurile de aluviuni ale contradicţiei atunci când încearcă
să-l gândească pe Dumnezeu. Augustin înfruntă contradicţiile. Mai multdecât atât: le împinge până la limitele lor ultime. Ne face conştienţi de314 REDESCOPERIND-O PE HANNAH ARENDT
întrebarea provocatoare: Există oare un punct, o limită unde suntemsiliţi să ne-ntâlnim cu contradicţia? Şi de răspunsul: Da, oriîncotro nepoartă izvorul fiinţei şi voinţa necondi ţionată din noi, căutăm să ne comunicăm pri n gândire, adică prin cuvinte. În această sferă, eliberareade contradicţii ar însemna moartea existenţială şi sfârşitul gândirii înseşi.
Tocmai fiindcă Augustin şi-a asumat aceste contradicţii esenţiale, elexercită încă o putere şi-o influenţă atât de stimulato are. (Ibid. , III) În decursul anilor 19 57 ş i 19 58, Arendt a scr is dou ă eseur i despre Karl Jaspers . Pr imul, int itulat „ Karl Jaspers : cet ăţean al lum ii?", a fost scr is pentru un volum ded icat filozofie i lu i J aspers din ser ia
„The L ibrary of L iving Philosophers" ( 19 57) şi inclus apoi în cartea lu i Arendt O amen i în vremur i întunecate, apărut ă în 1968. Cel de-al doilea eseu era o cuvântare pe care Arendt a ţinut-o cu oc;:az ia pr imir ii de c ătre Jaspers a Prem iulu i pentru pace d in partea Asociaţ ie i germane a comerţulu i de carte (19 58) şi purta t itlul simplu
„ Karl Jaspers : o laudat io" (Arendt 1968, pp. 71-80). Pr imul eseu conţine o aluz ie explicit ă la Augustin (la cuvintele sale quaest io
m ihi Jactus sum). Arendt îl plaseaz ă pe August in în marea „vârstă
axial ă", pe care o caracter izeaz ă drept „vremea-n care omen irea a descoper it pentru pr ima oar ă cond iţ ia uman ă pe p ământ, astfel încât de-atunc i încoace simplul şir cronolog ic de evenimente a putut deveni o poveste, ş i poveşt ile au putut fi prelucrate şi trans formate într-o istor ie, un important ob iect de re flecţ ie ş i de înţelegere" (ibid., p. 89) .2 Mai mult, în aceste dou ă eseur i Hannah Arendt at inge teme care se reg ăsesc atât în teza sa de doctorat, cât şi în scr ier ile lu i J aspers despre August in. În ultimele paragrafe d in
„Lau dat io", Arendt elog iaz ă capac itatea lu i Jaspers de a dialoga cu marii filozofi (inclus iv cu Augustin) de-a lungul şi de-a latul marilor d iv iz iun i de t imp şi cultur ă. J aspers, spune ea, a reu şit s ă înteme ieze laolaltă cu ace şti filozofi „t ărâmul sp iritulu i" la care
„or icine poate ajunge pornind de la propriile or ig ini". Se pot vedea a ici asem ăn ăr i cu pasaju l d in tez ă în care Arendt descoper ă la 2. Arendt a adăugat această pro poziţie în versiunea din 1968 a eseul ui.
JASPERS : ARENDT ŞI FILOZOFIA EXISTENŢEI 315
A ugus tin „trecerea" (,,tranziţia") în afara l um ii, în acel nun e stans unde trecutul şi v iitorul se în tâlnesc. Ş i, exact ca la Augus tin, există
şi o „În toarcere" la l ume . Arendt vede tărâm ul sp ir itul ui drept
„l umesc", şi totuşi „nevăzut", unul „în care J aspers este acasă şi către care ne-a deschis şi nouă calea ; [acest tărâm] n u se g ăseşte în lumea de d incolo ş i n u es te utopic ; n u ţ ine n ic i de ier i şi n ic i de mâ ine ; ţ ine de prezent şi de l umea aceasta" (ibid., p. 80). Hannah vorbeşte în termeni elogioşi şi despre noţiunea de comun icare de la Jaspers, despre rolul e i în s ta tornicirea comunităţ ii omeneşti şi a condiţ i lor necesare pen tr u acţiunea politic ă (ibid., pp. 90-91).
Într -un ese u introd uc tiv intitulat „A utob iogra fia mea filozofică", scris special pentr u colecţia „L ibrary of L iv ing Pl).ilosophers", J aspers vorbeş te în termen i l um inoşi despre Hannah Arend t. Reflectând asupra consecinţelor imedia te ale celui de-al Doilea Război Mondial, el scr ie c ă
mie şi soţiei mele ne-a fost de mare aj utor Hannah Arendt-Blucher, acărei caldă afecţi une de-o viaţă n-a slăbit în decursul deceniilor. Solidaritatea ei filozofi.că rămâne una dintre cele mai frumoase experienţe aleacelor ani. Hannah a venit dinspre generaţia mai tânără la noi, careeram m ai în vârstă, şi ne-a adus experienţele p e care le-a trăit. Qaspers1957, p. 66)
Ad ucând pr ie ten ia lor în prezen t, Jaspers scrie c u emoţie despre colaborarea d in tre e i şi despre „l up ta iub itoare" pe care-o pres up unea pr ie ten ia lor : Începând din 1948 ne-a făcut vizite regulate p entru dialo guri intense şi pentru a se asigura de o unanimitate care n-ar putea fi definită în manieră
