în mod l impede preocuparea lu i Jaspers de a ofer i o expunere fi lozofică asupra finitudinii şi precarităţii radicale ( ş i totodată asupra fundamen tale i cond iţii da te) a v ieţii omene şti. Jaspers numeş te aces te s tăr i „s ituaţ ii-l im ită" şi le descr ie după cum urmează : Situaţiile precum: că sunt întotdeauna în situaţii, că nu pot trăi fără
luptă şi fără suferinţă, că în mod fatal sunt supus vinovăţiei, că trebuiesă mor - le numesc situaţii-limită. Ele nu se schimbă decât sub aspe�tulmanifestării; aplicate la existenţa noastră, posedă o finalitate. Nu putemoferi o privire de ansamblu asupra lor; închise în limitele existenţei noastre, nu vedem nimic dincolo de ele. S unt precum un zid de care ne lovim,eşuând. Nu le putem schimba, ci doar clarifica. Qaspers 1970, p. 78)"·
Gând irea lu i Augus tin se pre tează foar te bine la a bordarea de tip Existenz pe care Arendt a depr ins -o de la men tor ii e i, ma i ales de la J aspers. Focalizându -se pe iu bire , Hannah examinează situaţia omulu i în lume , inclus iv izvorul şi des tinul lu i extramundan. Ea anal izează , de asemenea , cele pa tru relaţii de bază ale omulu i: cu Dumnezeu , cu lumea , cu el însu ş i ş i cu aproapele. Relaţ ia cu aproapele , în con textul am bivalenţe i creş tine în rapor t cu civitas terrena, es te quaestio fundamentală a anal ize i lu i Arendt asupra concep tulu i augus tin ian de caritas.
el 0 aspers] cunoaşterea e mereu o căutare care aj unge doar l a rezultate intermediare, şi niciodată la capăt, conceptele pe deplin conturate sunt adeseaabandonate în filozofia lui, şi prin urmare, în mod intenţionat, ţinta urmărită
nu mai e claritatea absolută a unui sistem care foloseşte concepte precise şio terminologie strict univocă".
�·- V.şi prezentarea conceptului de situaţii-limită din „Originile filozofiei",în Karl Jaspers, Texte filozofice, ed. cit., pp. 7-8 (n. tr.) .
JASPERS : ARENDT Ş I FILOZOFIA EXISTENŢEI 305
CUPRINZĂTORUL
Unul dintre conceptele fundamentale ale lui Jaspers e ceea ce el numeşte „Cuprinzătorul " (das Umgre ifende), concept pe care l-a articulat pentru prima oară complet în Raţiune şi existenţă (1935) .
Acolo el scrie :
Întotdeauna trăim şi gândim într-un orizont anume. Însă tocmai faptulcă e vorba de un orizont arată că mai există şi ceva ce înconj oară orizonruldat. Din această situaţie apare întrebarea privitoare la Cuprinzător. Cuprinzătorul nu e un orizont în care ne apare fiecare mod de Fiinţă şi deadevăr, ci mai degrabă acel orizont în care fiecare orizont în parte e închis ca în ceva pe deplin încăpător [atotcup'rinzător] care nu mai estedeloc vizibil ca orizont. Qaspers 1955, p. 52/·
Potrivit lui Jaspers , există două moduri a le Cuprinzătorului : ,,Fie ca Fiinţa însăşi, în şi prin care suntem - fie ca Cuprinzător care suntem noi înşine şi în c are ne apare fiecare mod al fiinţei ". Jaspers numeşte aceste moduri „două perspective opuse ", încercând astfel să depăşească dualismul epistemologic şi ontologic kantian postulând relaţia de opoziţie şi deopotrivă de interconectare şi întrepătrundere dintre aceste două moduri. Tentaţia filozo fiei e să
transforme Cuprinzătorul într-un obiect de finit al experienţei noastre în loc să considere „Întregul drept cel mai extrem şi mai autoîntreţinut temei al Fiinţei, indiferent că e vorba de Fiinţa în ea însăşi ori de Fiinţa aşa cum este ea pentru noi" (i bid.).
Teza de doctorat oferă dovezi limpezi ale asemănărilor de natură lingvistică şi conceptuală dintre noţiunea de Cuprinzător de la J aspers şi felul în care foloseşte Arendt acest termen . În textul german al tezei, Ha nnah foloseşte trei cuvinte diferite - das Umschliessende , das Umfassende şi das Umgre ifende -, traduse toate prin
„Cuprinzătorul". Ea schiţează aici modul Cuprinzătorului ca „Fiinţa însăşi " sau „temeiul Fiinţei ". Există legături clare între conceptul
-!. V. şi prezentarea conceptului de cuprinzător din „Cuprinzătorul", înKarl Jaspers, Texte filozofice, ed. cit., pp. 15-23 (n. tr.).
306 REDESCOPERIND-O PE HANNAH ARENDT
lui J aspers şi propoz iţii de la Arendt precum , «omul bine-ordonat»
care îşi găseşte locul în cupr inz ătorul ce-l înglobeaz ă" (A :0333 n).
Hannah scr ie c ă „ în aceast ă perspect iv ă, Fiinţa este echivalat ă cu un iversul ş i reprez int ă întregul cupr inz ător în care t impul nu exist ă" (B :033 196). Sau : , «sfâr şitul » este în acelaşi t imp izvorul, fiinţa cupr inz ătoare ş i veşnicia ca atare" (A :0333 n). Ind icii despre cel ălalt mod al Cuprinz ătorulu i d in concepţ ia lu i J aspers sunt de g ăs it în felul cum prez int ă Arendt viz iunea lui August in despre relaţ ia fiinţe i umane cu Dumnezeu (în spec ial în sens teolog ic) ca relaţie între creatură ş i Creator. Aic i se poate ar ăta c ă ex ist ă o asemănare de natură conceptuală între felul în care înţelege Arendt, via Augustin, fiinţa autentică a omului ca avându-şi temeiul ultim în Dumnezeu (creatura în Creator) şi modul Cuprinz ătorului -din concepţia lu i Jaspers - înţeles drept conşt ienţa pr in care mă în ţeleg pe m ine însum i ca dep ăşind ex istenţa emp irică ob işnu it ă.
Modul Cupr inz ătorulu i din concepţia lu i Jaspers apare în teza de doctorat a lu i Arendt sub forma ide ii lui August in despre om ca fi inţ ă ce- ş i are teme iul în F iinţa imuabilă ş i etern ă a lu i Dumnezeu (A :0333 12-033313). F iinţa ind iv idulu i nu poate fi înţeleas ă
deplin decât în urma unu i proces anevoios ce comportă numeroase riscur i. August in, aşa cum e interpretat de Hanna Arendt, îi cere credinc iosulu i cre şt in s ă-şi chest ioneze propr ia persoan ă în a fara lum ii aceste ia (,,Am devenit pentru mine însum i o întrebare") şi, procedând astfel, s ă- ş i g ăsească izvorul şi dest inul autent ic. În mod similar, adeptul filozofiei existenţei se angajeaz ă într-o reflecţie autent ic ă asupra Cupr inz ător ului „ fără s ă se r ăt ăcească în golul universalului înţeleger ii, în fact ic itatea insign ifiantă a existenţe i emp ir ice sau în vreun «d incolo » gol" Qaspers 1955, p. 76). În v iz iunea lu i Arendt, strădania lui Augustin ţine deopotrivă de altă lume şi de lumea ace asta, aşa încât chiar şi creştinul care a făcut „trecerea în afara lumii acesteia" poate găs i un temei al comunităţii omeneşti în „obârşia comună din Adam" a omenirii. Pentru Jaspers, sarcina filozo fulu i e ma i puţin amb igu ă: , Omul poate c ăuta calea adevărulu i s ău cu hotărâre ne fanat ic ă, cu o determinare care rămâne desch is ă" (ibid.).
JASPERS : ARENDT ŞI FILOZOFIA EXISTENŢEI 307
Folos irea de către Arend e a unor termeni care tr imit la concep
ţia lui J aspers despre Cuprinzător se poate observa la toate nivelurile textulu i şi în tot istoricul revizu irilor lui: întâi în versiunea germană
or ig inară, apo i în traducerea engleză neredactată (Exemplarul A) ş i apo i în mater ialul pe care Arend e l-a redactat la sfâr ş itul an ilor
\o/începutul an ilor '60 (Exemplarul B). Câteva exemple de la fiecare n ivel vor fi de ajuns pentru a ilustra această a firmaţie.
Mai întâ i, în capitolul r al părţii a doua d in or iginalul german, Arende foloseşte termenul lui J aspers das Umgreifende ca să se refere la un ivers ca „ întreg cupr inzător": , Întregul este, pr in de fin iţie, atotcupr inzătorul ş i, ca atare, î i sunt ind iferente părţ ile sale. [ ... ]
În această perspect ivă , F iinţa este echivala că ,cu un iversul şi reprez intă întregul cupr inzător [das Umfassende und Umgre ifende] în care t impul nu există" (B:033 195-033 196). Apo i, refer ir ile la cu pr inzător sunt doar traduse ca atare ş i apar în secţiun ile din traducerea engleză pe care Arend e nu le -a rev izu it ; de exemplu, refer ir ile la „ fi inţa cupr inzătoare, [ . .. ] ve şn icia ca atare" ş i „înce putul şi sfârşitul nu ma i sunt complet separate, ci au ajuns identice în conceptul de cupr inzător" (A:0333 13). Arend e scr ie ş i despre Dumnezeu ca cupr inzător: , Creatorul, ca F iinţă eternă cupr inză toare, nu mai hotărăşte doar începutul şi sfârşitul v ieţ ii creatur ii"
(A:0333 24) . În al tre ilea rând, în secţiunile din teză pe care Hannah Arende le-a rev izuit, apar câteva schimbăr i: e eliminată o referire în paranteză la cuprinzător: ,cupr inzătorul pur şi simplu" (A:033394) ş i sunt adăugate patru noi refer iri la cupr inzător care nu apăreau în or ig inalul german. Aceste patru refer iri adăugate apar pe două
pagin i consecut ive d in vers iunea rev izu ită (Exemplarul B), acolo unde Arend e vorbeşte despre concepţ ia lu i August in tr ibutară
noţ iun ii grece şt i de Fiinţă ş i despre e fortur ile lu i de a înţelege răul în acel cadru ontolog ic: , O persoană rea este aceea care încearcă în zadar să iasă d in armonia prestabil ită a întregului. Structura aceste i armon ii atotcupr inzătoare «este întipăr ită în no i ca lege eternă »". Ma i departe, comentând relaţia d intre legea trecătoare şi legea eternă, Arend e adaugă că August in „nu se gândeşte 308 REDESCOPERIND-O PE HANNAH ARENDT
neapărat la Dumnezeu ca legiuitor etern , ci mai degrabă spune c ă
legile care determin ă mişcările şi acţiunile p ărţilor decurg cu necesitate din legea întregului cuprinzător" ( B :033196-033 197). Dup ă
aceea , Hannah adaug ă noi re flecţii despre pro funda in fluenţ ă
exercitată de ontologia greac ă asupra lui Augustin , re flecţii ce nu ap ăreau nici ele în originalul german :
N u e deloc exagerat să spunem că acest concept de Fiinţă ca universatotcuprinzător a exercitat o influenţă enormă asupra gândirii lui Augustin. Această influenţă nu e vizibilă în pasaj ele în care perfecţiunea omuluisau a celorlalte lucruri create e prezentată ca provenind de la Creator, şinu de la Fiinţa ca atare. Chiar şi într-un context vădit creştin precum acesta,ecourile celeilalte gândiri, cea strict „grecească", răsună pretutindeni.
(B:033197)
Aici Arendt foloseşte termenul „cuprinz ătorul" pentru a pune în lumin ă in fluenţele ontologice greceşti asupra gândirii lui Augustin chiar şi în locurile unde el dezvolt ă o argume nxaţi � într -un cadru cre ştin . Conceptul de secol XX este adaptat ontologiei greceşti antice pentru a clarifica gândirea P ărintelui Bisericii creştine din Antichitatea târzie. E limpede c ă atunci când îşi scria teza de doctorat , la sfârşitul anilor '20 , Arendt a fost influenţată de filozofia existenţei conceput ă de J aspers; în schimb nu la fel de limpede era , pân ă s ă fie decelate straturile textului tezei , faptul c ă, în loc s ă repudieze aceast ă in fluenţ ă de -nceput , Arendt a continuat s ă
