— Ăăă, da.
— M-am dus până acolo, zice. Era un tip la recepție și l-am întrebat dacă a văzut vreo persoană suspectă. I-am arătat fotografia lui Dawn din ziare.
— Și?
— Nimic. Habar nu avea despre ce vorbesc.
— Am înțeles, spun și tușesc. Ei, îți mulțumesc că te-ai dus.
— Nicio problemă. E oribil ce trebuie să înduri.
Prin cap îmi trec sute de gânduri. Vreau să îl întreb pe Caleb dacă o cunoștea pe Dawn înainte de a lucra la Vixed. Vreau să îl întreb de ce s-a dus la poliție să le spună de mine. Vreau să îl întreb dacă el a fost acela care a plantat firele de păr și sângele în portbagajul meu.
Vreau să îl întreb dacă a ținut vreodată la mine sau dacă totul a fost doar prefăcătorie.
— Pot să te ajut cu ceva? mă întreabă.
— Vreau doar să fiu singură o vreme.
— Sigur. Mă suni mai târziu?
Vrea să îl sun pentru că e îngrijorat pentru mine? Sau pentru că vrea să
afle ce cred?
— Bineînțeles.
Ce joc face Caleb? Știu că o cunoaște pe Dawn, dar asta e tot ce știu cu siguranță. Nu pare posibil să fie un criminal. Nu prea reușesc să-mi dau seama.
La motelul acela e ceva pe care nu vrea ca eu să îl aflu. Acum sunt convinsă de asta.
O să mă duc să aflu ce anume.
CAPITOLUL 56
După o oră, sunt proaspăt ieșită din duș, m-am schimbat în blugi și un pulover și mă simt ca o persoană complet nouă. Mă simt atât de bine, că nu-mi place deloc ideea de a mă urca în mașină, să fac un drum așa de lung.
Dar nu o să fie prea rău. Seth o să conducă și trebuie să dau de capătul istoriei ăsteia. Cineva de la motelul acela mi-a telefonat de mai multe ori.
Trebuie să știu de ce.
Când cobor în living, Seth se ridică în picioare.
— Gata de plecare?
— Da. Absolut.
— Te simți bine?
— Sunt doar puțin obosită, spun și mă frec la ochi. Nu am nimic.
— Poate că ar trebui să iei câteva capsule de Collahealth?
Izbucnim amândoi în râs.
Suntem iar pe șosea, însă eu tot nu am mâncat mare lucru de la micul-dejun oribil pe care mi l-au servit la închisoare. Ne oprim la un fast-food cu drive-through și comand feluri pe care în mod normal nu le-aș savura. Dar sunt ruptă de foame. Tot ce vreau e un burger mare și unsuros de la fast-food.
Seth râde când mă vede devorând vreo jumătate de burger din trei înghițituri. Îmi amintesc că anul trecut, pe vremea când eram combinați,
ajunseserăm să mâncăm o grămadă de fast-food în mașină. Nu prea puteam să mergem la restaurant. Acum am o senzație de déjà-vu, stând în mașină
cu Seth și îndesându-mi în gură cartofi prăjiți.
— Care mai e situația cu Melinda? îl întreb.
— Groaznică. S-ar putea să fie un șoc pentru tine, dar divorțul e nașpa.
— Îmi pare rău.
— Să nu-ți pară.
— Mă simt răspunzătoare, îi spun și mă fâțâi pe scaunul de piele.
— Nu ești, zice, impasibil.
Mda, cum să nu.
— Uite, n-o să spun că ceea ce s-a întâmplat între noi doi nu a făcut ca toată treaba să fie mult mai controversată. Dar avea să se întâmple oricum.
