Nici măcar nu ne mai plăceam. Știi că Melinda și cu mine nu am mai făcut sex de peste trei ani?
Spunea ceva de genul ăsta și când eram împreună, dar mereu credeam că
exagerează. Acum nu mai cred asta.
— Nu e vina ta. Sau, dacă a fost, nu ai făcut decât să-mi amintești că pot să fiu fericit.
Nu știu dacă spune asta ca să nu mă mai învinuiesc sau chiar vorbește serios. În clipa asta, însă, îi accept spusele. Și așa mă simt destul de prost.
Nu am nevoie să mai adaug pe lista lucrurilor oribile pe care le-am făcut în viața mea și faptul că am stricat o căsnicie.
Seth pornește radioul. E cu adevărat pasionat de rockul clasic, departe de a fi genul meu preferat de muzică, dar acum nu prea îmi pasă. Îmi aduc aminte când i-am spus lui Caleb că interpreta mea preferată e Celine Dion. I se luminase fața. Celine Dion e ș i preferata mea! Acum mă întreb dacă
inventase asta ca un alt mijloc de a se apropia de mine. Ce bărbat o preferă
pe Celine Dion?
Până la motel e un drum de aproape o oră și jumătate. E o clădire mare –
două niveluri întinse pe o suprafață mare – cu zeci de camere care dau direct afară. Și e în mijlocul pustiului. Un loc perfect unde să te ascunzi.
O firmă de neon marchează recepția motelului. Seth parchează chiar în față și rămânem un minut în mașină.
— Ești pregătită?
Înclin din cap, fără o vorbă. Am fluturi în stomac – îmi e groază de ceea ce Caleb nu vrea să știu despre locul acesta. Ce a făcut? Iubitul meu e un
ucigaș nemilos? Dawn zace moartă în una dintre camerele motelului, întinsă pe o saltea acoperită cu plastic?
Ne ducem la intrare, o ușă lăsată din balamale. Motelul e o speluncă. Un bărbat stă în spatele recepției, cu pleoapele aproape închise. Are părul castaniu, lung și neîngrijit. Peste tot în hol pare că nu s-a mai făcut curățenie de zece ani. Dacă m-aș așeza pe canapeaua din hol, s-ar ridica din ea ditamai norul de praf.
— Vă ajut? întreabă leneș bărbatul.
— Da, mulțumesc.
Îmi scot telefonul din geantă și aleg o fotografie a lui Caleb. În fine, e cu Caleb și cu mine. E un selfie pe care ni l-am făcut pe vremea când credeam că el ar putea să fie alesul. I-o arăt bărbatului.
— L-ai văzut pe omul acesta?
Recepționerul abia dacă aruncă o privire spre poză.
— Nu știu. Pe aici trece multă lume, vine și pleacă.
Seth își scoate portofelul din buzunarul de la spate. Ia din el două
bancnote și i le pune dinainte.
— Crezi că ai putea să te mai uiți o dată?
Bărbatul se uită la banii de pe masă. Ia bancnotele și le îndeasă în buzunarul de la piept. Pe urmă se apleacă să privească mai atent la telefonul meu.
— Ah, da. Acum îl recunosc. A fost aici. Sâmbătă.
Mi se frânge inima. Nu mi-e de niciun ajutor ce a spus. Caleb îmi zisese deja că a venit aici sâmbătă. Deci, asta nu înseamnă decât că a spus adevărul.
— Ai vorbit cu el? îl întreabă Seth.
Bărbatul dă din cap că da.
— Mda, preda camera.
Nu mai pot să respir.
— Preda camera?
— Exact. A luat o cameră, cred că luni seara, și a venit aici să o predea.
Eu și Seth schimbăm priviri. Asta e. Dovada clară că el minte. Iubitul meu m-a mințit toată săptămâna. Numai că… de ce?
— A mai fost cineva cu el? întreabă Seth.
Recepționerul ezită.
— Sunt aproape sigur că a mai stat o femeie cu el în cameră. Dar nu sunt
absolut sigur. Încerc să nu dau prea multă atenție. Pricepi? Dacă nu se aud țipete sau focuri de armă, întorc capul.
O femeie?
