fii foarte mândră de mine.
M-am gândit să discut cu Seth despre ea în privat, dar nu pare niciodată interesat să mă
întâlnească. Singurele ocazii când reușesc să îl prind sunt cele în care vine în boxa lui Natalie, să vorbească cu ea. Am încercat să discut cu el săptămâna trecută, dar vorbea la telefon. Am așteptat în pragul biroului lui să încheie convorbirea, dar și-a îndepărtat doar
telefonul de la ureche și a zis: „Doamne, Dawn, vorbesc cu nevastă-mea. Nu poți să vii altă
dată?”
Așa că ședința mi s-a părut o ocazie la fel de bună ca oricare alta. Subiectul întâlnirii era situația vânzărilor la un produs nou, pe care Vixed tocmai l-a scos pe piață. Se numește Collahealth. Din câte îmi dau eu seama, e un produs cu colagen, care se presupune că ajută la îmbunătățirea stării de sănătate și aspectului părului, pielii, unghiilor și articulațiilor. Cel puțin așa afirmă broșura cu specificațiile de vânzare, deși, îți spun încă o dată că lipsesc cercetările. În plus, e o formulă ameliorată. Nu știu care e formula neameliorată, pentru că
aceasta se pare că este singura variantă pe care o au.
Ne-am adunat toți în sala de consiliu – Seth, secretara lui, echipa de vânzări, cei de la marketing și eu. Seth s-a așezat la unul dintre capetele mesei de consiliu și Natalie s-a pus lângă el, așa cum face întotdeauna. E normal, pentru că Natalie pare să fie mereu în centrul acestor ședințe.
Toată lumea era cu ochii la șeful nostru, nerăbdătoare, și înfuleca din croasantele pe care el le aduce mereu. Sau, mă rog, pe care le aduce secretara lui. Deși întâlnirile astea sunt în cea mai mare parte inutile, pentru că nu decidem și nu rezolvăm niciodată nimic, șeful face întotdeauna cum poate mai bine. Lumea îl place pe Seth, în general. Nu poți să-i reproșezi ceva, cred, deși acum, când am ajuns să îl cunosc, nu îl consider nici pe departe la fel de fermecător.
Le-am auzit pe unele dintre femeile din echipa de vânzări spunând că lor li se pare sexy. Nu sunt sigură de ce ar vorbi ele despre asta, pentru că Seth e, totuși, căsătorit.
Șeful a vorbit despre cum Natalie „rade tot” cu vânzările ei, ceea ce e adevărat. O place pe Natalie, dar, la fel de adevărat este că cifrele vânzărilor ei sunt superioare tuturor celorlalți din companie. Seth a glumit cu ea, a întrebat-o care îi e secretul. Iar Natalie doar a zâmbit și a spus că produsul e senzațional.
Mă întreb dacă Natalie folosește suplimente cu colagen. Are un păr foarte sănătos și strălucitor și pielea îi e mereu luminoasă și imaculată, ca a unui înger. Și mereu are unghiile perfecte. Azi le avea date cu o ojă purpuriu-închis, fără niciun defect sau zgârietură. Cele mai perfecte unghii pe care le-am văzut vreodată.
Îți amintești când mama m-a dus cu forța să-mi fac manichiura? După cinci minute am plecat panicată, pentru că vaporii erau așa de toxici, încât îmi era frică să respir. Mama a fost furioasă pe mine și a zis că ce am făcut eu ne-a pus pe amândouă într-o situație umilitoare.
Acum îmi țin unghiile tăiate foarte scurt, la fel ca părul.
— Cât despre voi, ceilalți, a continuat Seth, cei mai mulți nu vă faceți planul. N-o să arăt pe nimeni cu degetul, dar am putea să facem mai mult. Mult mai mult. Trimestrul ăsta, sucursala din Syracuse are un profit de două ori mai mare decât noi și sunt în nenorocita de Syracuse.
Care e soluția?
Eu m-am ținut deoparte, dar lumea din jurul mesei îl bombarda cu idei. A mea era așa de simplă. Dar am vrut să aștept puțin, pentru că la prima ședință Seth îmi spusese că vorbesc prea mult „Stăpânește-te, Dawn. Doamne!”
Ideile nu aveau nimic special. Toate presupuneau cheltuieli considerabile. Ideea mea era exact opusul. Când am constatat mulțumită că nimeni nu mai are nimic interesant de spus, am ridicat mâna și am așteptat ca Seth să-mi dea cuvântul. (Bineînțeles, atunci s-a enervat că
am ridicat mâna. A comentat ceva despre cum „aici nu suntem la școală” și i-a făcut pe toți să chicotească.)
Și atunci am lansat bomba.
De două săptămâni analizam în amănunt cifrele. Și vânzările noastre sunt decente. Îmi luasem libertatea de a obține din Syracuse raportul cheltuielilor și la capitolul acesta lucrurile sunt foarte diferite. Cheltuielile noastre sunt mult mai mari, așa cum le-am spus tuturor la ședință.
— Dorchester nu e Syracuse, și-a spus Natalie opinia. Sigur că noi vom avea cheltuieli mai mari. Atunci le-am arătat tuturor folderul cu calculele mele. Cele mai mari cheltuieli vin de la toate beneficiile pe care le oferim clienților. Mesele sunt și ele o cheltuială mare. Doar pe prânzuri s-a dus jumătate din bugetul nostru de cheltuieli. Am găsit un bon de prânz care a costat mai mult decât douăzeci și cinci de baxuri cu Collahealth! Douăzeci și cinci. Nu e o nebunie?
Natalie s-a enervat și mi-am dat seama de asta după felul în care bătea din genele ei lungi.
Are gene de două ori mai lungi decât le am eu și mult mai închise la culoare. Și ea nici nu și le ascunde în spatele ochelarilor, ca mine. A început să bombăne ceva despre cum ar putea să
recupereze banii aceia cu ușurință și că ei reprezintă o investiție.
Nu este adevărat totuși și i-am spus-o răspicat. Am analizat datele cu atenție. Îmi plac numerele pentru că ele nu mint. Și cifrele arată că majoritatea acelor mese nu au ca rezultat vânzări de 25 de baxuri sau mai mult. De obicei, magazinele sunt de acord cu mici stocuri din produs, să vadă dacă se vinde. În medie, cumpără un singur bax, ceea ce înseamnă 16
flacoane. Așa că fiecare masă înseamnă bani pe care îi pierdem.
Când am terminat de vorbit, Seth își mângâia bărbia. E mereu bine ras la începutul zilei, dar spre după-amiază are întotdeauna barba puțin crescută pe maxilar. În timp ce își mângâia bărbia, repeta
— Interesant, interesant.
Natalie nu era totuși convinsă. A început să vorbească despre cum, pe termen scurt, vânzările s-ar putea să nu justifice cheltuielile, însă pe termen lung, da. Doar că asta e complet fals. Și i-am spus-o.
— Ei bine, a zis, poate că după ce ai să faci și tu o vânzare, o să fii într-o postură mai bună
să-ți dai cu părerea.
Nu am înțeles ce a vrut să spună cu asta. Eu am avut o idee bună pentru a economisi banii firmei. Mi-am dat seama că și Seth crede la fel. Și oricum, cum să fac eu o vânzare? Eu sunt contabilă.
Așa că presupun că nu a fost un succes deplin. Natalie nu a părut să fie de acord cu mine, dar asta doar pentru că nu s-a uitat la cifre. Am încercat să i le arăt după aceea, dar m-a expediat cu o fluturare de mână. Seth mi-a spus că o să se gândească totuși la datele mele. I-am reamintit că putea să economisească pentru firmă zeci de mii de dolari.
Sigur, tu ești prima căreia vreau să îi spun ce treabă bună am făcut! Ești singura persoană
care mă înțelege. Nici măcar părinților mei nu le pasă cu adevărat de realizările mele. După
ce m-am mutat din casa lor, obișnuiam să îi mai sun, să le spun cum mai stau lucrurile cu mine, dar acum nu o mai fac prea des. Sigur, atacul acela de cord i-a fost fatal tatei, iar acum, că el nu mai este, mama a devenit și mai critică în legătură cu tot ce fac. Credeai că era rea înainte? Acum e mult mai rea.
De exemplu, dacă i-aș fi povestit despre ședință, probabil că ar fi fost de acord cu Natalie. Ar fi zis că Natalie știe despre ce vorbește mai bine decât mine. Așa că ar trebui să-mi țin gura, pentru că, oricum, nimeni nu vrea să mă asculte.
Tu ești singura care nu mă critică. Când eram la liceu, mama se lua de mine în fiecare zi. De ce port haine care arată de parcă ar fi ale unei babe? De ce îmi tund mereu părui așa de scurt?
Cum se face că nu zâmbesc niciodată? Când ajungeam însă la școală și te vedeam, mereu aveai ceva drăguț de spus despre mine. De exemplu, când mi-am luat jucărica aia în formă de țestoasă pentru rucsac, tu ai fost primul om care a observat-o și mi-ai spus ce mult îți place.
