Tu nu m-ai întrebat niciodată de ce nu zâmbesc, pentru că atunci când eram împreună, chiar simțeam nevoia să o fac.
Aș vrea să vii cât mai curând în vizită. Îmi e dor de tine.
De obicei îmi place să stau acasă seara. Locuiesc singură, dar tu mă știi – îmi place liniștea.
Nu e nimic mai rău decât prea mult zgomot. Stau într-o căsuță pe un singur nivel, are două
dormitoare și o baie și e situată într-un cartier liniștit din Quincy. Îți amintești cât de tare ura mama camera mea, când eram mici? Și asta era ceva pentru care îi plăcea să se lege de viața mea. Nu putea să sufere figurinele mele de țestoase și afișele cu țestoase. Era de părere că ar fi trebuit să lipesc afișe cu trupe de băieți „ca toți copiii normali”. În casa mea, însă, pot să
fac tot ce vreau. Când vii aici, o să-ți fac turul complet.
Mobila mea este, în cea mai mare parte, simplă – o canapea luată dintr-un magazin de mobilier la reducere, o măsuță de cafea, un televizor. Am două biblioteci, dintre care una e plină cu cărți și cealaltă, cu țestoase. Figurine de țestoase, țestoase de pluș – tot felul. Piesa centrală e o țestoasă din ceramică, pe care am cumpărat-o acum câțiva ani și care e cam de mărimea unei mingi de baschet. Nu trebuie să-ți faci griji că aș putea să fiu jefuită, pentru că, dacă aș avea un intrus în casa mea, l-aș pocni în cap cu țestoasa aia și l-aș răni zdravăn.
În plus, nici nu locuiesc complet singură. O am pe Junior. Mă rog, numele ei complet e Mia Junior. Da, exact, am botezat-o după tine! E o țestoasă hartă de Mississippi. Țestoasele sunt animale de companie excelente și știi că mi-am dorit mereu să am una.
În fiecare seară o hrănesc pe Junior cu câteva pelete speciale pentru țestoase. Asta constituie cea mai mare parte din dieta ei, deși uneori îi mai cumpăr și câțiva greieri uscați, să îi ofer puțină variație. De trei sau patru ori pe săptămână îi mai adaug și ceva verdețuri. Junior nu e o mâncăcioasă, dar vreau să aibă o dietă echilibrată. Abia aștept să o cunoști. Cred că voi două o să vă înțelegeți minunat.
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
Către: Dawn Schiff
De la: Mia Hodge
Subiect: Re: Salutări
Sunt așa de mândră de tine că le-ai luat fața la ședința aceea. George e și el entuziasmat pentru tine! Să nu te lași intimidată. Ești mult mai bună de atât.
Și stai liniștită – o să vin în vizită la tine cât nici nu te aștepți. Stai să-mi verific programul și revin cu niște date posibile.
XXO
Mia
CAPITOLUL 13
ÎN PREZENT
NATALIE
Când revin la mine în boxă, tocmai sună telefonul. Nu am chef să
vorbesc cu nimeni, dar am o slujbă de îndeplinit și poate că asta o să-mi ia gândul de la tot ce se întâmplă. Când recunosc numărul lui Carmen Salinas, știu că nu va fi o discuție neplăcută. M-ar remonta să fac azi o vânzare.
— Natalie! izbucnește Carmen când îmi aude vocea. Am auzit ce s-a întâmplat la firma voastră! Cu femeia aia care a dispărut. Ești OK?
— Sunt bine, zic și-mi înghit un nod din gât. Doar că a fost o zi lungă.
— Nici nu-mi închipui! Au vreo idee despre ce i s-a întâmplat?
În ciuda a tot ce se întâmplă, sunt aproape să izbucnesc în râs. Poți să te bizui pe Carmen că va telefona ca să prindă vreo bârfă. De la mine nu o să
afle însă nimic.
— Mi-e teamă că nu.
— Vai de mine… zice Carmen și dă drumul unui oftat lung.
Aproape că mi-o imaginez jucându-se cu multele șnururi și mărgele pe care le poartă mereu la gât.
N-am văzut-o niciodată pe femeia asta să poarte mai puțin de cinci coliere în același timp.
— Eu nici măcar nu lucrez acolo, dar toată chestia asta mă stresează la maximum. Nici nu pot să-mi imaginez cum te simți tu!
— Ar trebui să iei câteva pastile de LoStress, îi spun. E un produs care face minuni în cazul anxietății. Am primit numai reacții super.
— Știi ce, iubito? Cred că tocmai am rămas fără. Crezi că ai putea să ne aduci un bax în cursul zilei de azi?
Cred că știu ce e în mintea lui Carmen. Speră ca mai târziu să mă
descoasă de noi informații despre dispariția lui Dawn, deși eu nu mă aștept să aflu nimic în plus. Din păcate, și la noi stocul e foarte redus și LoStress se vinde mereu foarte bine. Eu personal am vândut mai mult din acest produs decât oricine altcineva din companie. Mă face să mă simt bine când știu că îi ajut pe oameni să-și reducă din stres. Câtă lume poate să spună că
îi ajută pe ceilalți în munca pe care o fac?
— Mă tem că va trebui să mai plasăm o comandă, îi spun cu părere de rău.
Carmen e dezamăgită și mă tem că îmi va spune să o las baltă, însă apoi mă surprinde și îmi cere două baxuri. După ce închid, introduc informația în calculator, dar când să plasez comanda, atenția îmi e atrasă de agitația din fața open space-ului. Mă ridic în picioare și pe deasupra pereților celorlalte boxe îl zăresc pe inspectorul Santoro stând de vorbă cu Seth. Își strâng mâna. Nu aud nimic din ce spun și asta mă îngrijorează. Mai ales când Seth arată în direcția boxei mele.
