Către: Mia Hodge
De la: Dawn Schiff
Subiect: Re: Salutări
Dragă Mia,
Azi a fost ziua cea mai rea de când am venit să lucrez la Vixed.
Trebuie să îi spun cuiva, altfel mi-e teamă că îmi explodează capul. Și trebuie să nu uit ziua aceasta, să nu mai fiu tentată să mă împrietenesc cu Natalie. Să îmi aduc aminte de ce e capabilă. Și o să știu să stau departe de femeia asta.
Biroul și boxa mea de la serviciu sunt aranjate și decorate cu grijă. Sunt o persoană curată, așa că păstrez totul foarte bine organizat. Nu am fotografii în spațiul meu de lucru, iar principalele elemente decorative sunt planta mea (un iris), care e superb înflorită și care aproape că nu îmi stârnește alergiile, apoi țestoasele de sticlă care o înconjoară, o țestoasă
din ceramică și o țestoasă de pluș cu ochi mari, gen anime. În total, sunt 10 țestoase de mărimi diferite. Îmi aduce liniște să țin toate acele țestoase pe lângă calculator. Nu mă
încurcă. Chiar dacă, de fiecare dată când le vede, Seth exclamă „Doamne”, nu e așa mare scofală.
Așa că nu pot să pricep de ce mi-a făcut Natalie așa ceva.
Când am ajuns la serviciu azi-dimineață, primul lucru pe care l-am observat a fost planta mea, răsturnată. Era pământ împrăștiat peste tot pe calculator. Dar nu a fost o problemă. Nici nu-mi plac plantele așa de mult, deși m-a enervat că a trebuit să curăț mizeria.
Apoi însă am observat țestoasele.
Cele de sticlă erau toate făcute țăndări. Labele erau împrăștiate pe biroul meu și pe jos.
Țestoasa din ceramică era spartă în trei bucăți mari. Toate erau distruse. Imposibil de reparat.
Poate că m-aș fi putut convinge că a fost vorba de un accident al celor de la curățenie. Poate că mi-au făcut curat pe birou și au făcut exces de zel, deși nivelul distrugerilor arată că a fost ceva intenționat. Totuși, am fost dornică să încerc și să cred altfel.
Pe urmă mi-am văzut țestoasa de pluș.
Era întinsă pe spate, răsturnată pe carapace. Avea burta despicată. Și din tăietură se prelingea un lichid roșu.
Ca sângele.
Când am văzut-o, am țipat.
A venit toată lumea, în fugă. În câteva clipe toată firma s-a adunat în jurul boxei mele, să
vadă scena oribilei crime. Inima îmi bubuia în piept și lacrimile îmi umpluseră ochii.
Singurul lucru care m-a făcut să mă abțin a fost vocea ta în ureche. Să nu le dai satisfac ț ia să
te vadă plângând.
Să nu…
Nimeni nu era așa de îngrozit ca mine. Câțiva au chicotit și cineva a strigat: „Uite! E sânge fals pe țestoasă! Ce cool!”
Atunci am început să strig la ei. Am țipat la toți, că acelea erau țestoasele mele și că NU era cool. Nu m-am oprit decât atunci când am auzit vocea lui Natalie, care îmi spunea să mă
calmez.
— Sunt doar niște țestoase de jucărie, a zis. Oricum aveai prea multe. Era o oroare să le vezi.
Natalie nu ajunge niciodată la muncă așa de devreme, dar azi, cumva, a venit înaintea mea.
De când lucrez aici, am încercat mereu să mi-o fac prietenă. Acum însă nu mai vreau să fiu prietenă cu ea. Vreau să-i scot ochii. Doar că am unghiile prea scurte. Ei i-ar fi mult mai ușor să-mi scoată mie ochii, cu unghiile ei lungi și roșii.
Am auzit vocea lui Seth din mulțime și lumea s-a dat la o parte să-l lase să se apropie. I-am spus deja de nenumărate ori ce îmi face Natalie și niciodată nu m-a ascultat. Mi-a tot ripostat să rezolv lucrurile de una singură. Acum însă avea să vadă cu ochii lui de ce e în stare Natalie și urma să fie silit să ia măsuri.
— Doamne, a zis Seth când mi-a văzut biroul. Dawn, trebuie să faci curat aici.
Nu mi-a venit să cred. Seth a crezut că eu singură am făcut asta cu țestoasele mele? Am insistat fără drept de tăgadă că biroul mi-a fost vandalizat, doar că el tot nu părea prea deranjat de toată povestea. A reacționat ca și când a fost vorba doar de o farsă prostească –
nu mare lucru. La final, i-am spus că vreau să discut cu el în particular, în biroul lui. Nu s-a bucurat, dar a acceptat.
Lumea s-a dat iar de o parte și cealaltă, să ne lase să plecăm. M-am bucurat că ies din boxa mea. Nu știam cum o să fiu în stare să revin acolo.
Când am trecut pe lângă boxa lui Natalie în drum spre coridor, am observat că își pusese coșul de gunoi chiar lângă intrare. M-am uitat în el și am văzut o sticlă goală de ketchup –
exact aceea despre care Kim se plânsese ieri că a dispărut. Aruncase dovada la vedere, exact acolo unde era sigură că am să o văd.
Voia să știu că ea a fost.
Când am ajuns la Seth în birou, abia dacă mă mai puteam abține. A trebuit totuși să îmi păstrez firea, ca el să mă ia în serios. Dacă aș fi izbucnit în plâns, m-ar fi catalogat drept nebună și nu m-ar mai fi luat în seamă. Așa, a părut mai degrabă iritat că am vrut să discut cu el, deși problema, de fapt, era că unuia dintre angajații lui i se pusese pata pe mine.
— E mâna lui Natalie, i-am zis, chiar înainte să ajungă să se așeze pe fotoliul lui de piele.
