A clătinat doar din cap. Nu m-a crezut, deși i-am prezentat dovezile. Cum mințise Natalie despre ora ședințelor, cum mi-a aruncat brioșele și apoi i-am spus despre sticla de ketchup din coș. Seth nu a părut impresionat.
— Poate că a mâncat ceva cu ketchup, a zis.
Am fost așa de frustrată. Nu aveam de gând să-i permit să-mi facă asta – nu și de astă dată. I-am explicat din nou că Natalie are ceva cu mine. Că mă urăște. Că a vrut ca eu să văd ketchupul ca să știu că ea e făptașa. Numai că Seth a continuat să spună că nu era posibil să
fie Natalie și că eu sunt paranoică. A tot insistat că probabil a fost personalul de la curățenie.
— De ce nu vrei să mă crezi? am vrut eu să aflu. Pentru că te culci cu ea? De aceea îi dai mereu dreptate?
Lui Seth nu i-a plăcut ce am zis. A rămas cu gura căscată și obrajii i s-au înroșit puternic. Eu am tot încercat să-mi țin gura despre toată povestea lor, dar era prea frustrant. A trebuit să
spun ceva.
Seth a început să mormăie tot felul de vorbe, încercând să mascheze faptul că aveam perfectă
dreptate. Mi-a arătat fotografia de pe birou, cu el și o femeie între două vârste cu o înfățișare comună, și mi-a explicat că e însurat și că, bineînțeles, nu s-ar culca cu Natalie. Apoi mi-a reamintit că ea se vede cu Caleb. Când a terminat, era stacojiu la față și se uita la mine ca și cum s-ar fi așteptat să retrag tot ce am zis.
Nu am făcut-o. Păi, e adevărat.
Atunci a zis:
— Sunt șeful tău. N-ar trebui să îmi vorbești astfel. E total inadecvat.
Eram sigură că următoarele cuvinte pe care avea să le scoată pe gură o să fie „Ești concediată”. Mă așteptam la asta. Am fost concediată de la toate slujbele pe care le-am avut.
Odată m-au dat afară chiar din prima zi de muncă. Eram la facultate și îmi luasem o slujbă la un magazin de pantofi. Am încercat să ajut o clientă, dar m-au copleșit toate acele variante de pantofi și de caracteristici, încât am ajuns să mă închid în depozit, să plâng.
Seth nu m-a dat totuși afară. Doar mi-a întors spatele, cu fața la ecranul calculatorului, și nu m-a privit când mi-a spus să mă întorc la mine în boxă și să curăț mizeria. A zis că ar trebui să lămuresc lucrurile cu Natalie și că nu vrea să mai audă despre asta.
— Am o firmă de condus, a zis.
Aș fi putut să rămân și să cer să mi se facă dreptate, dar ar fi fost inutil. Seth nu avea de gând să facă nimic. Fie că încă se culcă cu Natalie sau nu, e clar că o place foarte mult. Mult mai mult decât pe mine. La urma urmelor, nimeni nu mă place.
Știu, știu – tu mă placi. Dar nu e destul. Nu câtă vreme tu nu ești aici. Dacă ai fi, poate că aș
face față. Dar nu ești.
Așa că m-a ridicat și m-am întors la mine în boxă. Mulțimea se dispersase și abandonase locul crimei asupra țestoaselor. Eu eram cea care trebuia să curețe totul. Am fost nevoită să
arunc planta și toate cioburile iubitelor mele figurine de țestoase.
Înainte de a curăța totul, am făcut o poză. Ți-o atașez mai jos, să vezi și tu de ce e în stare femeia asta.
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
Către: Dawn Schiff
De la: Mia Hodge
Subiect: Re: Salutări
Am rămas cu gura căscată. Nu pot să cred că ți-ar face cineva așa ceva. Nu poți să o lași să
scape nepedepsită!
Repet:
NU POȚI SĂ 0 LAȘI SĂ SCAPE NEPEDEPSITĂ!
CAPITOLUL 37
ÎN PREZENT
NATALIE
A doua zi, când reușesc să mă târăsc la serviciu, abia dacă pot să îmi țin ochii deschiși.
Imediat ce am ajuns acasă de la plajă, mi-am desfăcut casa bucăți, practic, în căutarea altor lucruri care m-ar fi putut incrimina. Nici măcar nu știam ce caut. O mănușă însângerată? Un aparat de tocat lemnul din care iese un picior retezat? Orice ar fi fost, nu l-am găsit. Casa mea era curată.
Chiar și așa, tot nu am putut să dorm. M-am sucit și răsucit în pat și, din când în când, m-am uitat la ceas. La trei dimineața am cedat și o vreme m-am uitat la televizor, apoi am adormit în sfârșit pe canapea. Una peste alta, am adunat câteva ore de somn, sparte în reprize de douăzeci de minute. M-am tot trezit acoperită de o sudoare rece, cu trupul tremurându-mi tot.
Nu mai e nevoie să spun că nu m-am mai dus să alerg, la prima oră.
Partea bună e că dimineața inspectorul Santoro nu m-a mai întâmpinat în pragul ușii. Poate că a decis în sfârșit că nu am nimic de-a face cu moartea lui Dawn. Poate a decis să îmi creadă alibiul. Doar că nu prea cred.
În drum spre boxa mea trec pe lângă Greg Lowsky, aflat la xerox. Greg vine o dată sau de două ori pe lună să ne instaleze actualizările pe calculatoare sau să rezolve problemele tehnice. Se prea poate să știe mai multe decât Caleb când vine vorba de calculatoare. Spre deosebire de noi, ceilalți, Greg vine îmbrăcat în blugi și tricou. Și de obicei pe tricoul lui e imprimată o glumă legată de matematică sau de calculatoare – una pe care nu o pricep aproape niciodată. Pe tricoul de azi scrie „Nu, nu-ți repar calculatorul”. Mi se pare un tricou ciudat pentru cineva care e literalmente
