De ce îi dai femeii aceleia o șansă??? Trebuie să te duci direct la șeful tău și să-l informezi că ea fură din banii firmei! Promite-mi că o să vorbești cu șeful tău!!! NU 0 LĂSA SĂ
SCAPE NEPEDEPSITĂ!!!
CAPITOLUL 39
ÎN PREZENT
NATALIE
Seth nu îmi spune nimic cât timp mă țin în urma lui, spre birou, și nici
nu-mi dă vreun indiciu despre problemă. E singurul angajat din sucursala aceasta care are un birou individual. Înainte, asta mă enerva, dar întrucât îmi petrec mult timp în afara sediului firmei, încerc să nu mă mai supăr așa tare că muncesc într-un cub. Până la urmă, va trebui să mă mut la o firmă
unde să primesc un loc de lucru decent.
— Șezi, zice Seth, pe un ton tăios și închide ușa în urma mea.
Așa obișnuia să o închidă când eram gata să ne prostim împreună și, asemeni câinilor lui Pavlov, constat că sunt puțin excitată, în pofida situației. E cu totul nepotrivit, dacă ne gândim că în prezent întregul meu univers se prăbușește în jurul meu, dar Seth pur și simplu mă face să mă
simt așa. Ce păcat că situația nu ne-a fost favorabilă.
Mă așez pe unul dintre fotoliile din fața biroului.
— Despre ce e vorba?
Seth se așază și el pe scaunul lui. Are pumnii strânși.
— Inspectorul ăla mi-a făcut o vizită azi-dimineață.
— Ah.
— Ah? repetă și ridică tare din sprâncene. Asta e tot ce ai de spus?
Clatin din cap. Nu știu de ce e așa de pornit. Că doar nu el e acela care a trebuit să mintă pentru a-mi oferi un alibi.
— Natalie, nu ai nimic să-mi spui?
Seth îmi spune întotdeauna Nat. Faptul că acum îmi tot zice Natalie mă
face să cred că e supărat pe mine. Asta și faptul că e roșu la față și are nodurile degetelor albite.
— Nu…
Plesnește cu palmele peste birou.
— Santoro spunea că ai furat din banii companiei. Se pare că Dawn știa totul.
Mi se taie respirația și rămân fără pic de aer în corp. Deschid gura, dar nu-mi iese niciun cuvânt.
— Dar n-am… reușesc să rostesc, totuși.
— Dawn a scris despre asta într-un e-mail, continuă Seth, ca și cum eu aș fi spus nimic. Se pregătea să discute cu tine. Totul, despre banii pe care mi i-ai furat.
— Nu, răspund cu un oftat. N-am furat nimic…
— Casa aia imensă pe care o ai în Boston, continuă Seth și clatină din cap. N-am înțeles niciodată cum de ți-ai permis-o. Ca și toate țoalele tale
de la firme renumite… pantofii ăia orbitor de scumpi…
— Seth…
— Am văzut eu în ce hal flirtai mereu cu contabilul pe care l-am avut înainte, mai spune, pe gânduri. Acum am și priceput, în sfârșit. Și, bineînțeles, așa se explică de ce ai fost așa de drăguță cu mine.
— Seth! exclam și holbez ochii. Nu e posibil să crezi că vreodată cu aș…
Mă privește cu ochi plini de ură.
— Știu eu ce fel ești, Natalie. Te-am văzut cum îi duci cu preșul pe clienți. Am văzut cum faci orice e nevoie ca să dobândești ce vrei. Doar că… N-am crezut niciodată…
Răsuflă greu.
— N-am crezut niciodată că o să te încurci cu mine ca să obții ce-ți dorești.
— Pentru că n-aș face asta! strig. Seth, te rog.
— Nu vreau să mai aud nimic, zice, ridicând mâna. Ești suspendată din post, fără plată. Pentru că deocamdată nu avem contabil, o să verific eu însumi registrele, chiar azi. Să văd de ce sume ne-ai jecmănit.
— Nu v-am jecmănit!
