Ochii îmi înoată în lacrimi. În tot timpul acestui coșmar am reușit să nu plâng, dar nu l-am văzut niciodată pe Seth uitându-se la mine în felul acesta. A fost întotdeauna drăguț cu mine – puteam să contez mereu pe asta.
— Seth, jur că n-aș face așa ceva.
— Mda, sigur.
Își întoarce atenția de la mine și privirea i se concentrează pe ecranul computerului.
— Am încheiat discuția. Ia-ți lucrurile și pleacă.
— Seth…
— Acum, Natalie, zice printre dinți. Sau e nevoie să chem paza?
Îl cunosc foarte bine pe Seth. Eram împreună de mai bine de un an când am decis să îi pun capăt. Nu există nimic ce aș putea să spun ca să-l fac să
se răzgândească. Este foarte supărat pe mine. În plus, se simte jignit. Crede că l-am făcut. Crede toate balivernele pe care i le-a spus inspectorul.
Lucrurile n-o să se termine așa.
CAPITOLUL 40
Exact când ies din biroul lui Seth, Kim vine în fugă spre mine. Cu ochii mari, întrebători. Mă ia de braț, să încetinesc pasul, în timp ce mă îndrept înapoi spre boxa mea.
— Ce s-a întâmplat acolo, în birou? mă întreabă. Seth a venit pe aici mai devreme, întreba de tine și părea foarte supărat.
Aș vrea să o reped și să-i spun că nu treaba ei, la dracu’. Kim a fost cea mai bună prietenă a mea de la birou, dar de-a lungul anilor dinamica raporturilor de putere dintre noi s-a schimbat. Când a venit aici la început, eram amândouă singure. Mergeam prin baruri și făceam cunoștință cu diverși tipi. Ne distram împreună.
Apoi Kim l-a cunoscut pe tipul cu care a ajuns să se mărite. Nu era tocmai un bărbat frumos, dar era bogat și îi oferea viața pe care ea și-o dorise întotdeauna. Din clipa în care s-a logodit, totul a început să se învârtă
în jurul viitoarei nunți – luna de miere, casa imensă pe care el o construia pentru ea și pentru toți copiii aceia perfecți pe care aveau să îi facă
împreună. Am început să mă simt prietena ratată a lui Kim.
Nu mă ajuta nici faptul că știa despre mine și Seth și că îmi făcea mereu morală. Da, știu că să te culci cu șeful tău nu este un gest prea înțelept la nivel personal sau din perspectiva carierei. Dar nu a fost ceva pe care să îl și plănuit. Nu poți să controlezi de cine te îndrăgostești.
Kim este, totuși, prietena mea. Nu e vina ei că și-a aranjat viața mai repede ca mine. Și avusese dreptate – a fost într-adevăr o prostie să mă culc cu Seth. Am luat-o în barbă de mai multe ori din pricina asta.
— Nu-i nimic, mormăi. Doar o să lucrez o vreme de acasă.
— De ce?
Uitasem cât de băgăcioasă poate să fie Kim. Și bârfitoare. Nici vorbă să
îi spun că am fost suspendată pentru o presupusă delapidare din banii companiei.
— Au fost câteva zile stresante. Îmi lasă o perioadă mai lejeră.
Da, perioadă lejeră neplătită, în timp ce mă cercetează pentru delapidare.
Kim se încruntă.
— Maratonul se mai ține?
— Bineînțeles că da, mă răstesc eu. Am pierdut trei luni să-l organizez.
Crezi că am de gând să-l contramandez cu doar o zi înainte?
— Da, dar…
— Tu vii mâine, nu?
Brusc îmi dă prin minte că, din cauza a tot ce se întâmplă, lumea s-ar putea să nu apară la 5K. Din punctul de vedere al acțiunii caritabile, nu contează. Donațiile sunt deja primite. Dar vor veni echipele posturilor locale de știri și ar da groaznic dacă eu aș fi singura prezentă.
— O să fii acolo, da?
— Ăăm… zice Kim, rozându-și unghia de la degetul mare. Nu sunt convinsă că e o idee bună, în momentul ăsta. Cu tot ce se petrece…
Îmi strâng degetele în jurul brațului ei.
— Kim, trebuie să vii. Am nevoie de participanți. Nu poți să mă lași cu ochii în soare.
— Nat… icnește ea. Mă doare mâna.
Îi dau drumul brațului, cu obrajii în flăcări.
— Te rog. Trebuie să vii.
Nu pomenesc nimic despre pozele de la petrecerea burlăcițelor. Kim știe că le am. În sfârșit, înclină din cap.
