Îți trimit un e-mail scurt, pentru că aștept musafiri. De când locuiesc aici, pentru prima dată
voi primi pe cineva în vizită! Asta dacă nu îi iei în calcul pe cei cu întreținerea, care au fost pe aici, dar pe care nu cred că poți să îi consideri oaspeți.
Nici măcar mama nu a fost la mine, deocamdată. Bineînțeles, tu o să vii luna viitoare, când iei concediu! Deja am pregătit celălalt dormitor, în care să stați voi doi, tu și George. Mă
bucur că ai obținut un preț bun la bilete!
A fost corect să îi spun lui Natalie. I-am trimis un e-mail în care i-am cerut să ne vedem la sfârșitul programului de lucru și a venit, puțin înainte de ora cinci. Când i-am zis că există o discrepanță în registrele contabile de anul trecut, a fost de acord să vină cu mine în sala de consiliu, unde nu era nimeni.
Pe urmă, când am rămas singure, i-am spus despre sumele lipsă la fiecare dintre tranzacțiile ei de vânzări. I-am spus și despre câți bani e vorba și, când a auzit suma, a rămas fără aer.
Pe urmă a început să mă chestioneze. Mi-a pus un milion de întrebări. A vrut să știe pe câți ani în urmă mă uitasem în înregistrări. Apoi m-a întrebat cine cred eu că a luat banii și i-am spus că nu sunt sigură, deși mi se pare că ea e singura persoană care ar fi putut să o facă.
După aceea m-a întrebat cui i-am mai spus despre asta. „N-am mai spus nimănui”, i-am zis, deși nu e complet adevărat. Ți-am spus ție, dar nu e nevoie să știe asta. Că doar tu nu lucrezi
în firmă.
Speram ca Natalie să spună că a luat banii și să promită că îi va returna înainte de a o demasca eu. Dar nu s-a întâmplat așa. A început în schimb să vorbească despre alții care ar fi putut să ia banii și să îi însceneze ei fapta. „Mai are cineva acces?” m-a întrebat.
„Doar Seth”, i-am răspuns, dar de ce să fure din propria sucursală și să se pună într-o lumină
atât de proastă? Și de ce ar înscena asta unei persoane pe care o place așa de mult?
E ciudat, totuși, că Natalie nu a respins posibilitatea ca Seth să fie vinovatul. De fapt, ideea a entuziasmat-o. A zis că ar trebui să ne unim forțele și să cercetăm misterul ca niște detective, să depistăm cine a luat banii și de ce. Și atunci a sugerat să vină la mine astă-seară, mai târziu.
Exact așa ceva am vrut să aud de la ea. Nu mi-a desființat acuzațiile. Era îngrijorată și a vrut să afle ce și cum. Să aflăm împreună.
Am plănuit să ne vedem astă-seară. Mi-a reamintit să nu mai spun nimănui, pentru că, evident, făptașul ar încerca să-și acopere urmele. Pe urmă mi-a zis că se bizuie pe mine.
Am întrebat-o când vrea să ne întâlnim și am fost dezamăgită când mi-a propus să ne vedem după ora 22.00. A zis că și-a făcut deja planuri cu iubitul ei Caleb și că el ar fi distrus dacă
le-ar contramanda. A chicotit și a mai zis că tipul e complet obsedat de ea și o cred. Îl are la degetul mic.
Sperasem ca eu și Natalie să luăm cina împreună, la mine acasă. Dar atunci mi-aș fi făcut griji pentru ce aveam să servesc. Natalie are gusturi culinare foarte sofisticate; e greu să le mulțumești și să păstrezi în același timp caracterul monocrom al mâncărurilor. Sigur, aș fi putut să îi ofer o masă care are mai mult de o culoare, dar asta m-ar fi stresat prea mult.
De când am ajuns acasă, tot fac curat. Nu că ar fi mizerie la mine, dar vreau să mă asigur că
totul e perfect! Chiar am șters de praf peste tot și mi-am lustruit țestoasa de ceramică mare cât o minge de baschet. I-am dat să mănânce lui Junior și acum nu mai am decât să o aștept pe Natalie să vină.
O să petrecem o seară plăcută amândouă. Am o sticlă de vin roșu și putem să bem un pahar împreună cât discutăm despre situația de la firmă. O să ne cunoaștem mai bine. O să i-l prezint pe Junior. Și o să ne lămurim cine a luat banii ăia.
Vai de mine, tocmai a sunat la ușă. Ea trebuie să fie! Urează-mi baftă!
Cu sinceritate,
Dawn Schiff
CAPITOLUL 44
ÎN PREZENT
NATALIE
E a doua zi în care, practic, nu am dormit.
Poliția a plecat de la mine la o oră imposibilă. Nu i-am văzut să fi scos vreo haină plină de sânge sau ceva membre fără corp, așa că îmi închipui că
nu au găsit nimic. Slavă Cerului. Pot să mă reîntorc la viața mea.
În dimineața aceasta are loc maratonul 5K. Am decis categoric să nu anulez evenimentul, dar în clipa asta m-aș gândi serios să-mi dau un deget de la mână doar să nu fiu nevoită să particip.
Vremea e în continuare bună. E rece, dar nu plouă și nici nu e exagerat de frig. După o alergare de vreo douăzeci de minute, o să fie perfect. Decid să iau starea vremii drept un semn. Dacă vremea e frumoasă, maratonul o să
se desfășoare perfect.
În loc de tricou și pantalonii scurți pe care îi port când alerg prin cartier, acum mi-am pus colanții strânși pe picior, speciali pentru maraton, și tricoul pe care i-am comandat. Când mi-l trag pe cap, îmi dau seama că e puțin mai strâmt decât credeam, dar e în ordine. Faptul că tricourile sunt mai mici e o problemă minoră.
Organizez deja de cinci ani acest maraton 5K, așa că l-am ridicat la nivel de știință. Am recrutat câțiva studenți de la Boston College, să mă ajute, și le-am atribuit diferite sarcini care trebuie îndeplinite, cum ar fi supravegherea punctelor de oprire pentru hidratare, amplasarea indicatoarelor pentru direcție și asigurarea înscrierii în registru a tuturor participanților. Am verificat dinainte tot ce trebuie să știe, dar, de obicei, cu o seară înainte mai telefonez încă o dată fiecăruia dintre ei. Aseară nu am avut cum să o fac, așa că nu-mi rămâne decât să sper că totul va merge conform planului.
Înainte să plec de acasă, verific în oglinda de la baie cum arăt. Mi-am strâns părul sus, într-o coadă de cal, și mi-am pus mult prea mult machiaj pentru un maraton, dar e unul rezistent la transpirație. Maratonul va fi transmis de un post TV local de știri, așa că vreau să fiu pregătită pentru
camera de filmat. Iar după ultimele zile, nu m-aș lăsa filmată fără machiaj.
De dimineață, când am intrat în baie, arătam ca mireasa lui Frankenstein.
Săptămâna asta nu am reușit să-mi vopsesc rădăcinile crescute, dar va trebui să mă descurc și așa.
Cu o oră înainte de începerea cursei, iau un Uber până la Florian Hall.
