Ferguson se încruntă. O fi el tânăr, dar se pare că acele cinci luni în care a apărat criminali l-au obosit deja.
— Bine. Oricum, s-ar putea să merite să acceptați o înțelegere. Mergeți la închisoare pentru câțiva ani și pe urmă o să ieșiți. Dacă ne asumăm riscul și mergem la proces, mai ales dacă o să apară cadavrul, vă așteaptă
închisoare pe viață.
Închisoare pe viață.
Închisoare pe via ț ă.
Ferguson începe să vorbească despre audierea de luni, pentru cauțiune, dar eu abia dacă mă pot concentra la ce spune. Închisoare pe viață. Trei cuvinte pe care mi le tot repet în minte, fără încetare. Dacă lucrurile ies prost, s-ar putea să trăiesc într-o celulă până în clipa morții. După gratii. E
mai rău decât o boxă.
Închisoare pe viață.
Nu pot îngădui să mi se întâmple așa ceva. Nu pot.
Dacă se dovedește că voi fi condamnată, că s-ar putea să-mi petrec restul vieții în închisoare, o să pun capăt definitiv. O să mă duc cu mașina la Wollaston Beach și o să mă arunc de pe dig în miezul nopții, când fluxul e maximum. Nimeni nu va putea să mă salveze.
Sper totuși să nu se ajungă la asta. La mine în liceu a fost o fată care s-a sinucis și a fost o tragedie absolut incredibilă – ceva la care m-am gândit fără încetare vreo doi ani după aceea. Acum însă înțeleg. Înțeleg în sfârșit disperarea pe care trebuie să o fi simțit fata aceea când și-a luat viața.
Sentimentul că ar fi mai bine să fii înghițită de abis decât să continui viața așa cum este.
Nu pot să las să mi se întâmple asta. Nu pot.
CAPITOLUL 49
DAWN
Țestoasele au ritualuri de împerechere interesante. Masculul se ține adeseori după femelă și îi adulmecă zona din jurul cloacei înainte de a începe ritualul de curtare. Când masculul și femela se cuplează, își
încolăcesc cozile între ele, în timp ce sperma trece de la mascul la femelă.
Femela nu trebuie totuși să depună ouăle imediat. Dacă vrea, poate să rețină
sperma timp de câțiva ani, înainte de a depune ouă.
Caleb e întotdeauna somnoros după ce facem sex. Oare toți masculii speciei umane fac așa? Nu sunt sigură. Caleb e singurul bărbat cu care am fost. Sunt sigură că e singurul bărbat cu care voi fi vreodată. Dacă nu era el, e aproape sigur că aș fi și acum virgină. Nu mi-aș fi pierdut virginitatea cu o țestoasă, cum a spus, așa de amabil, Natalie.
Mă uit la alte înregistrări video pe telefonul lui Caleb, stând cu capul ridicat pe o pernă și el, întins lângă mine, cu un braț peste pieptul meu.
Când a venit prima dată aici, părea urgent să plecăm din motelul acesta, dar acum zice că tot am plătit pentru restul nopții, așa că nu trebuie să ne grăbim. Odată ce Natalie a fost închisă, lucrurile stagnează.
— Vrei să te uiți și tu? îl întreb, aplecând telefonul spre el.
— Nu-i nevoie, zice, căscând. Am fost de față, ai uitat?
Mă strânge cu brațul și se cuibărește mai aproape de mine. Am reluat legătura cu el cam la un an după moartea Miei. Venisem să îi văd pe părinții ei și era și el acolo. Îl știam de când eram mai mici, dar pe atunci nu îi dădusem cine știe ce atenție fratelui mai mare al prietenei mele – deși îl plăcusem întotdeauna pentru că știam că e protector cu Mia. Când l-am văzut, după atâția ani, am fost surprinsă de cât era de înalt și de drăguț. Mi se mai întâmpla uneori să-mi pice cu tronc un băiat, dar mă învățasem să îi ignor. Știam deja că niciun băiat nu o să mă placă la rândul lui.
Caleb e fratele vitreg al Miei. Tatăl lui a murit când el era mic și mama se recăsătorise. De aceea aveau nume de familie diferite. O adora pe sora lui mai mică și în anul de după moartea ei se blamase că nu a împiedicat-o să
facă gestul acela. Nici măcar nu știa despre Natalie – oricum, nu toată
povestea. Până când nu l-am pus eu la curent.
A fost peste măsură de furios. Când m-am întors la facultate, am jurat să
ținem legătura. În majoritatea timpului vorbeam despre Natalie și, într-o măsură mai mică, despre prietena ei, Tara. Despre ce îi făcuse Natalie Miei și cum să o facem să plătească. Niciodată însă nu ne-au venit idei concrete.
În fine, eu am propus să o încolțim pe o străduță întunecată, dar Caleb nu a marșat la ideea mea. Era categoric împotriva agresiunilor fizice, și asta ne limita opțiunile. În cea mai mare parte, erau doar fantezii.
Nu putem să o lăsăm pur ș i simplu să scape nepedepsită, obișnuia să
spună Caleb. Nu e corect.
Nu îmi aduc aminte exact când a început prietenia noastră să se transforme în altceva. Noi doi nu avuseserăm niciodată acel gen de prietenie care mă legase pe mine de Mia – nu m-am așteptat niciodată la asta –, dar am observat că el se uita la mine altfel decât majoritatea oamenilor. Nu înțelegeam de ce.
La trei ani de la moartea Miei, Caleb și cu mine ne aflam într-un restaurant și petreceam o seară cu adevărat plăcută. Măcar de data aceea, tacâmurile erau curate și paharele nu erau mânjite, ca să fie nevoie să cerem înlocuirea lor. Când a venit nota de plată, Caleb a luat-o primul.
Nu, protestasem eu, e rândul meu să plătesc. Când ieșeam împreună în oraș, eu și Caleb făceam întotdeauna cu schimbul la plata notei. Dacă
exista o diferență semnificativă între nota actuală și nota anterioară, îi ofeream bani care să acopere acea diferență.
Vreau eu să plătesc, îmi spusese în timp ce îmi smulgea nota dintre degete. Când am început să protestez, a mai zis: Am primit o mărire de salariu.
Foarte bine, am acceptat eu într-un târziu, chiar dacă nu cu toată inima, însă cel pu ț in lasă-mă să mă asigur că nota e corectă.
Mă uitasem peste sume și, bineînțeles, exista o eroare importantă. Ne trecuseră două beri, iar Caleb comandase numai una. Ț i-am scutit ș ase dolari, îi spusesem, mândră. Ce te-ai face jură mine?
