— Da?
Își drege vocea și asta se transformă în tuse, apoi începe să tușească de-a binelea. Într-un final, sare în picioare și îmi spune că trebuie să se ducă
după niște apă. Iese în fugă din încăpere, înșfăcându-și foile umede de transpirație și revine vreo zece minute mai târziu.
— Îmi cer scuze, spune când se lasă să cadă pe scaunul din fața mea.
Mă uit fix la el, fără o vorbă.
— Deci…
Începe iar să tușească și mă jur pe Dumnezeu că o să-mi ies din fire dacă îl apucă încă un acces de tuse.
— Hai să vorbim despre, ăăm, deci, cazul dumneavoastră.
— Uite ce-i, domnule Ferguson, fără supărare, dar cazul acesta e destul
de important. E vorba despre un proces pentru crimă. Nu există altcineva care ar putea să mă ajute? De exemplu, cineva cu un pic mai multă
experiență?
Obrajii lui Ferguson devin purpurii.
— Fac asta de aproape șase luni. Am susținut multe cazuri. Nu vă faceți griji. Sunteți pe mâini bune.
— Totuși, chiar îmi fac griji, spun, în timp ce îmi rod unghia de la degetul mare. E o acuzație de crimă, înțelegi?
Dă încet din cap.
— Mda, e o chestie dură. Au instrumentat un caz destul de solid împotriva dumneavoastră. O grămadă de chestii.
O grămadă de „chestii”? Cum e posibil? Cât de multe chestii pot să aibă
împotriva mea, dacă eu nu am făcut nimic?
— De exemplu?
— De exemplu, au citit e-mailurile femeii aceleia, Schiff, și ea a scris despre tot ce i-ați făcut.
Se trage de cravată, care nu pare să aibă tocmai nodul corect.
— A descris cum ați hărțuit-o la serviciu și că v-a prins delapidând banii companiei pentru care lucrați amândouă. Și că voi două trebuia să vă
întâlniți în seara aceea.
— Sunt numai baliverne, spun și inima îmi bate cu putere în piept. M-am purtat frumos cu Dawn. Și nu trebuia să ne întâlnim în seara aceea. Nu știu despre ce putea să vorbească.
— În plus, continuă Ferguson, s-au găsit amprentele dumneavoastră pe mânerul unui cuțit din casa ei.
— Le-am explicat asta. Am luat cuțitul să mă apăr în cazul când ar fi existat un intrus în casă. Și oricum, Dawn nu a murit înjunghiată.
Avocatul îmi zâmbește scuzându-se.
— Și poliția a găsit sânge și fire de păr în portbagajul mașinii dumneavoastră. Se potrivesc cu ceea ce au găsit în apartamentul lui Schiff.
Rămân cu gura căscată. Au găsit sângele și părul lui Dawn în portbagajul meu? Nici nu știu cum aș putea să explic așa ceva.
— Ca să nu mai vorbim…
Doamne Sfinte, mai este?
— Declarația iubitului dumneavoastră este deosebit de nefavorabilă. Va fi greu de demontat.
— E chiar așa de rău? Adică, așa e, nu am fost împreună în noaptea aceea.
— Și ați mințit în legătură cu asta.
Tresar.
— Da, așa e. Dar l-ați văzut pe inspector? E înspăimântător. Și nu am făcut o declarație sub jurământ. Doar că nu am avut un alibi pentru noaptea aceea. Sunt o mulțime de oameni care nu au un alibi pentru noaptea de luni.
Ochii lui Ferguson mă privesc într-un fel ciudat.
— Asta nu e tot ce a spus iubitul dumneavoastră.
— Este complet nedrept, zic și îmi strâng pumnul drept. Santoro a făcut presiuni asupra lui Caleb. L-a găsit și l-a silit să spună niște lucruri neadevărate.
— Nu, nu s-a întâmplat deloc așa. Caleb McCullough a venit de bunăvoie la secție. Le-a spus că vrea să dea o declarație și polițiștii au înregistrat-o. Am văzut transcrierea.
