Îl privesc și clipesc, mă întreb dacă l-am auzit bine.
— Caleb a cerut să dea o declarație?
— Exact.
— Dar…
Gândurile mi-o iau razna. Nu sună bine deloc.
— Ce a spus?
— E… ăăm, nu e bine deloc.
Ferguson răsfoiește hârtiile din fața lui până când sunt gata să i le smulg din mână.
— A zis că ați făcut presiuni să mintă că ați fost împreună în noaptea aceea. A zis că a plecat de la dumneavoastră de acasă pe la 21.30, după ce iați cerut să plece. Se pare că i-ați spus că trebuia să mergeți undeva.
— Ce? strig. E ridicol! E o minciună sfruntată.
— Păi, asta e ce a spus. Și a mai zis că dumneavoastră și Dawn nu vă
înțelegeați deloc. Că vă luați constant de ea. Că voi două vă urați reciproc.
Mi se învârte capul. Caleb a spus asta despre mine? De ce să o fi făcut?
Abia dacă o cunoștea pe Dawn, și nici nu era prea mult pe la birou. Și chiar dacă a crezut că o hărțuiam pe Dawn, de ce să le spună polițiștilor despre asta? E destul de grav să spui asta despre prietena ta.
— După cum vedeți, zice Ferguson, au un caz solid împotriva dumneavoastră. Sunt însă și niște lucruri bune.
— Cum ar fi? întreb, cu glas sugrumat.
În ritmul ăsta, vorbim despre închisoare pe viață.
— Păi, răspunde avocatul, nu au un cadavru.
Ridic brusc capul.
— Poftim? Nu pricep. Inspectorul zicea că au găsit cadavrul lui Dawn.
Omorâtă în bătaie.
— De fapt…
Frunzărește iar prin hârtiile din dreptul lui.
— Au avut dificultăți în identificarea cadavrului, pentru că femeia a fost bătută foarte rău, iar dantura, distrusă, așa că nu s-au putut folosi amprentele dentare. Testele ADN au demonstrat totuși că nu e vorba de Dawn Schiff.
Mi se învârte capul. O altă fată, de aproximativ aceeași vârstă, a murit chiar în cartierul nostru? Mi se pare o coincidență dementă, dar presupun că
în orașele mari există un număr considerabil de persoane care sunt ucise și un procent dintre acestea sunt femei tinere.
— Deci… s-ar putea ca Dawn nici să nu fie moartă?
Ferguson îmi aruncă o privire mustrătoare. Cantitatea mare de sânge de pe podeaua casei ei, sângele din mașina mea și faptul că ea nu a mai apărut, totul indică faptul că Dawn e aproape cu siguranță moartă. Sunt în continuare suspectul principal.
— Pot să fiu condamnată pentru crimă dacă nu există un cadavru? îl întreb.
— E mai dificil, dar este posibil. Cred că aveți o șansă reală să fiți eliberată pe cauțiune.
Vestea ar fi bună dacă aș avea vreo șansă să îmi pot permite cauțiunea.
— Dar condamnarea? insist eu.
Ferguson ezită.
— Există câteva acuzații cu adevărat serioase, domnișoară Farrell. Iar procurorul districtual are un caz foarte solid. Date fiind circumstanțele, formula cea mai bună pentru dumneavoastră este să recunoașteți și să
acceptați o înțelegere.
— Să recunosc! exclam. Dar nu am făcut nimic!
Ferguson mă fulgeră sceptic cu privirea.
— Știți că există chestiuța aceea care se cheamă confidențialitatea client-avocat. E mai bine să îmi spuneți adevărul, ca să vă pot ajuta. Nu am
voie să spun nimănui, așa că ar trebui să fiți sinceră cu mine.
— Sunt nevinovată, insist eu. Jur.
