124,
doi:10.1177/0013916514539755. În cadrul acestui studiu, tema experimentului de laborator „Can You Connect with Me Now?“ a fost aprofundată într-un mediu natural, având rezultate similare.
5. Psihologul Sara Konrath a centralizat informaţii din 72 de studii care sugerează că nivelul de empatie în rândul studenţilor americani este cu
40% mai redus decât era în urmă cu 20 de ani. Aceasta remarcă faptul că
în ultimii 10 ani s-a înregistrat o scădere drastică. Atât ea, cât şi echipa sa estimează că acest lucru ar putea fi provocat de tendinţa ascendentă a comunicării mediate: „În contextul în care majoritatea timpului este dedicat interacţiunilor online şi nu vieţii reale, aspectele ce privesc dinamica relaţiilor interpersonale, de pildă empatia, riscă să sufere modificări“. Vezi Sara Konrath, Edward H. O’Brien, Courtney Hsing,
„Changes in Dispositional Empathy in American College Students over Time: A Meta-Analysis“, Personality and Social Psychology Review 15, nr. 2 (mai 2011), pp. 180–198, doi:10.1177/1088868310377395.
6. D. A. Christakis, J. Gilkerson, J.A. Richards et al., „Audible Television and Decreased Adult Words, Infant Vocalizations, and Conversational Turns: A Population-Based Study“, Archives of Pediatrics and Adolescent Medicine 163, nr. 6 (iunie 2009), pp. 554–558, doi:10.1001/archpediatrics.2009.61.
7. În cadrul acestui studiu, în mod deloc surprinzător, conversaţiile în format video au ocupat locul al doilea la capitolul conexiune interumană, în timp ce discuţiile purtate în format audio au ocupat locul al treilea.
L.E. Sherman, M. Michikyan, Patricia Greenfield, „The Effects of Text, Audio, Video, and In-Person Communication on Bonding between Friends“, Cyberpsychology: Journal of Psychosocial Research on Cyberspace 7, nr. 2, articolul 1 (2013), doi:10.5817/CP2013-2-3.
8. Filozoful Emmanuel Levinas spune că prezenţa unui chip poate suscita înţelegerea etică interumană. Vezi Alterity and Transcendence, trad.
Michael B. Smith, Athlone, London, 1999.
9. Această teorie este tratată în studiile psihanalistului Donald W.
Winnicott; vezi îndeosebi „The Capacity to Be Alone“, International Journal of Psychoanalysis 39, nr. 5 (septembrie–octombrie 1958), pp.
416–420.
10. Prezentarea lui Brené Brown din cadrul conferinţei TED privind importanţa vulnerabilităţii a devenit unul dintre cele mai vizionate discursuri TED. Susţinută în iunie 2010, prezentarea a înregistrat în februarie 2015 peste 20 de milioane de accesări pe site-ul TED, http://www.ted.com/talks/brene_brown_on_vulnerability?language=en.
11. Mark W. Becker, Reem Alzahabi, Christopher J. Hopwood, „Media Multitasking Is Associated with Symptoms of Depression and Social Anxiety“, Cyberpsychology, Behavior, and Social Networking 16, nr. 2 (5
noiembrie 2012), pp. 132–135, doi:10.1089/cyber.2012.0291.
12. Clifford Nass, psiholog în cadrul Universităţii Stanford, studia legătura dintre reţelele sociale şi empatie la momentul decesului său, în 2013.
Pentru o discuţie despre studiile lui Ness, vezi Elizabeth Cohen, „Does Life Online Give You «Popcorn Brain»?“, CNN, 23 iunie 2011, http://www.cnn.com/2011/HEALTH/06/23/tech.popcorn.brain.ep/index.h tml. Atunci când li se arată poze cu feţe umane, persoanele înclinate către multitasking întâmpină dificultăţi în încercarea de a identifica ceea ce simt oamenii din imagini. Atunci când li se citeşte o poveste, acestor persoane le este greu să identifice emoţiile personajelor din poveste şi să
descrie cum ar proceda pentru a le face să se simtă mai bine. Vezi Clifford Nass, „Is Facebook Stunting Your Child’s Growth?“, Pacific Standard, 23 aprilie 2012, http://www.psmag.com/culture/is-facebook-stunting-your-childs-growth-40577; vezi şi Eyal Ophir, Clifford Nass, Anthony Wagner, „Cognitive Control in Media Multitaskers“, PNAS
( Early
Edition)
106,
nr.
37
(2009),
pp.
1–5,
doi:10.1073/pnas.0903620106.
13. Roy Pea, Clifford Nass, Lyn Meheula et al., „Media Use, Face-to-Face Communication, Media Multitasking, and Social Well-Being Among 8-to 12-Year-Old Girls“, Developmental Psychology 48, nr. 2 (2012), pp.
327–336, doi:10.1037/a0027030.
14. Studiul „Can You Connect with Me Now?“, potrivit căruia inclusiv telefoanele lăsate închise pe masă pot duce la „schimbarea subiectului“, îi aparţine lui Przybyliski şi Weinstein. După cum am menţionat anterior, un al doilea studiu a preluat tema abordată în experimentul de laborator
„Can You Connect with Me Now?“, a aplicat-o într-un mediu natural şi a obţinut rezultate comparabile. În cadrul celui de-al doilea studiu, telefoanele aflate în preajmă au determinat o conexiune empatică mai redusă între persoanele care participau la conversaţie. Misra, Cheng, Genevie et al., „The iPhone Effect“.
15. După cum ştim deja, copiii care provin din medii socio-economice
diferite dezvoltă competenţe lingvistice diferite. Cei care provin din medii defavorizate cunosc mai puţine cuvinte şi au un ritm mai lent de procesare a limbajului. Aceştia pornesc cu un handicap în ceea ce priveşte capacitatea de exprimare. De vreme ce părinţi din diverse pături sociale nu consideră importantă comunicarea, toţi copiii vor ajunge să se confrunte de timpuriu cu un handicap lingvistic şi cu un deficit al abilităţilor interpersonale pe care le-ar putea deprinde prin intermediul limbajului. Vezi Anne Fernald, Virginia A. Marchman, Adriana Weisleder, „SES Differences in Language Processing Skill and Vocabulary Are Evident at Eighteen Months“, Developmental Science 16, nr. 2 (2013), pp. 234–248.
16. Această sintagmă a fost inventată de Linda Stone, expert în domeniul tehnologic.
Vezi
„Continuous
Partial
Attention“,
