Caruselul modelelor
PARADOXUL E CONSIDERABIL încă de la început:românii, un popor latin (cel puţin prin limbă),înregistrează mai multe secole de cultură slavă.
Aflate chiar în zona de contact dintre cel� două
ramuri ale creştinismului, pe de o parte Bizanţulortodox, la fel şi slavii sudici, iar pe de altă parteUngaria şi Polonia, ţări catolice, principateleromâne, Ţara Românească şi Moldova, fondateabia în secolul al XN-lea, au optat, cu uşoareezitări (mai ales în Moldova, unde propagandacatolică a fost destul de intensă), în favoareaortodoxiei. Modelul bizantin, religios, cultural şipolitic a fost adoptat şi prin unele legături 1 directe, dar în mod esenţial prin intermediul slavi.lor balcanici, mai concret prin influenţa ţaratului bulgar, slavona, utilizată în ţările române, fiind de
22 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare fapt bulgara medievală. Până în jurul anului 1600, aceasta avea să �e, în ţările române, mai întâi de toate limba Bisericii, apoi a cancelariei domneşti, precum şi a primelor scrieri istorice şi literare. Situaţie prelungită mult timp după ce, cucerite de turci, atât Bizanţul, cât şi statul bulgar îşi încetează existenţa. E remarcabil cum românii au continuat să se inspire dintr-un model care în realitate nici nu mai exista.
Rămâne întrebarea de ce limba română a fost ignorată atâta vreme, în favoarea slavonei.
Dacă ne aruncăm ochii pe Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung, primul text cunoscut scris în română (la 1521), constatăm că limba era pe deplin formată şi suficient de expresivă, şi asta cu siguranţă de ceva vreme. A jucat în favoarea slavonei un complex românesc de inferioritate (transmis până astăzi!) şi, în fond, chiar o inferioritate reală . . Să nu uităm că prin secolele VIII-IX, în timp ce spaţiul românesc se prezenta ca o masă amorfă, aparent uitată de istorie, Bulgaria era o „putere regională", capabilă chiar să ameninţe Bizanţul. În faza lui de maximă
expansiune, ţaratul bulgar şi-a extins stăpânirea, sau cel puţin influenţa, şi la nord de Dunăre, pe teritoriul actual al României. Ne place sau nu ne place (dar, în fond, de ce să ne deranjeze?), cultura românească a fost într-o vreme un fel de
