16 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare neclintite în vocabularul românesc, cu o frecvenţă destul de ridicată. Cuvântul „război", tot de origine slavă, a stal la originea unor interpretări destul de ciudate. Laurian l-a scos, pur şi simplu, din dicţionar, înlocuindu-l cu „bellu", cuvânt inexistent în limba română, însă corespunzător latinescului „bellum". De remarcat că
„bellum" a dispărut şi din toate limbile latineoccidentale, înlocuit cu un cuvânt germanic(,,guerre" în franceză, ,,guerra" în italiană şi-aşamai departe). A circulat în epocă, în limba română, şi o altă construcţie, anume „resbel", deformare a termenului corect, care permitea oetimologie fictivă, prin raportare la res bellicadin latină. Până la urmă, ,,războiul" a rămas aşacum fusese de la bun început, adică slav la români, germanic la ceilalţi latini.
Prin excesul său, Dicţionarul lui Laurian aavut un efect invers faţă de cel scontat, cufundându-se de-a dreptul în ridicol şi provocânddiscreditarea totală a curentului latinist. Româna trebuia să se modernizeze, dar nu prininventarea unei limbi paralele. Pe de altă parte,să nu ne închipuim că latinismul a pierdut petoată linia. Pe parcursul secolului al XIX-lea,multe cuvinte latineşti (sau din limbile neolatine) şi-au găsit locul în limba română, în timpce multe cuvinte nelatine, inclusiv slave, au fostmarginalizate, sau chiar au dispărut din limbă,
