Curioasa limbă română
17
cel puţin din limbajul curent. S-a petrecut astfelo relatinizare (masivă) a românei.
Mai afectate au fost fondul grecesc şi cel turcesc, destul de consistente la vremea lor, ! darcuprinzând cuvinte în bună măsură uitate, ddată
ce românii s-au îndepărtat de reperele orientalede civilizaţie. Sarmaua, ca şi ciorba poartă:însă
în continuare denumiri turceşti. Până şi ciobane un cuvânt turcesc, probabil de provenienţă maiveche, preluat de la pecenegi sau de la cumani.
Relativ numeroase sunt şi cuvintele de originemaghiară, printre ele unele cu adevărat esen
ţiale, precum neam, oraş, hotar ...
Relatinizarea desfăşurată pe parcursul 'secolului al XIX-iea a schimbat proporţiile în 'modradical în favoarea fondului latin, fie prin: preluarea unor cuvinte direct din latină, uneori şidin italiană, dar în cea mai mare măsură dinlimba franceză. A fost un cutremur lingvisti�. Seconsideră că, în vocabularul actual al limbii române, aproape 40% dintre cuvinte sunt 11-eologisme provenite din franceză, în termeri.i defrecvenţă ponderea fiind de circa 20%. Procesula fost rapid, cea mai mare parte a acestor cuvinte intrând în limba română spre mijlocul secolului al XIX-iea, în interval de numai câtevadecenii.
lată un text datat 1868, scris într-o limbă
deja modernizată, cu deosebiri minime faţă de
18
Românii şi Europa: o istorie surprinzătoareexprimarea actuală. Este un pasaj din faimosularticol al lui Titu Maiorescu ,,În contra directiei
-
'
de astăzi în cultura română", o critică severă
adusă „formelor fără fond", instituite, în opinialui Maiorescu, prin prelucrarea superficială aelementelor de civilizaţie occidentală. Ceea cene interesează însă acum este limbajul folosit.
Am subliniat cuvintele de origine franceză. Să-lurmărim aşadar pe Maiorescu: ,,În aparenţă,după statistica formelor din afară, românii posedastăzi aproape întreaga civilizaţie occidentală.
Avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii,avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Darîn realitate toate aceste sunt producţiuni moarte,pretenţii fără fundament, stafii fără trup, iluziifără adevăr, şi astfel cultura claselor mai înalteale românilor este nulă şi fără valoare şi abisul,ce ne desparte de poporul de jos, devine din ziîn zi mai adânc. Singura clasă reală la noi esteţăranul român, şi realitatea lui este suferinţa,sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lui zilnică se scotmijloacele materiale pentru susţinerea edÎficiului fictiv, ce-l numim cultură română, şi cu obolul cel din urmă îl silim să ne plătească pictoriişi muzicanţii noştri, academicii şi atenianii dinBucureşti, premiile literare şi ştiinţifice de pretutinderea, şi din recunoştinţă cel puţin nu-i
