Caruselul modelelor 23
anexă a culturii bulgare sau, într-un plan mai general, a ortodoxiei balcanice.
Remarcabilă e uşurinţa cu care s-a adoptat modelul: o construcţie slavonă aşezată temeinic pe un teren latin. Asemenea „împrumuţuri" se vor repeta în istoria românilor. Românii s-au dovedit a fi mari specialişti ai schimbărilor de direcţie. Complexul de ţară mică şi oarecum întârziată în mersul său istoric nu avea să-i abandoneze până astăzi. În fond, chiar dacă întemeierea celor două principate, Ţara Românească şi Moldova, a fost un mare pas înainte faţă de starea anterioară a unui spaţiu destructurat, importanţa acestor state, am spline mai curând „stătuleţe", a rămas destul de modestă, mai ales dacă le comparăm cu marile : puteri vecine, ca să nu mai vorbim de Europa Occidentală (de altfel, chiar sintezele recente de1 istorie europeană abia de spun câteva cuvinte ! despre români). Cauzele specifice ale diverselor întorsături de civilizaţie sunt, desigur, complexe, rămân însă ca trăsături constante sentimentul de inferioritate şi spiritul de imitaţie.
După 1600; româna ia, în toate pri\rinţele, locul slavonei, păstrându-se totuşi, până în plin secol XIX, scrierea chirilică. Cel puţin, românii află că sunt latini, ceea ce nu observaseră mai înainte. Şi în această privinţă, factorul' decisiv trebuie căutat tot în afară. Tinerii moldoveni,
