24 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoareaflaţi la studii în Polonia, revin de acolo cu o bună
cunoaştere a limbii şi culturii latine. E, pentruei, o revelaţie: cât de tare seamănă româna culatina! E clar, românii sunt urmaşii romanilorcare au colonizat Dacia. Noroc cu Polonia! Grigore Ureche este autorul primei cronici importante scrise în româneşte (în „moldoveneşte",dacă ar fi să gândim şi să ne exprimăm exact cael). Concluzia lui, pe baza asemănărilor dintreromână şi latină, e fără echivoc: ,,De la Râm netragem". E într-un fel amuzant că nu zice „Roma",ci „Râm", folosind, pentru a arăta cât suntem delatini, denumirea slavonă a Cetăţii Eterne.
Nu mai trece mult, şi se petrece o altă schimbare de direcţie, odată ce Imperiul Otoman decide să controleze mai îndeaproape principateleromâne. Intrăm în perioada fanariotă, de la1711 la 1821, când, în ambele ţări române, turciiîi numesc direct pe domnitori, cei mai mulţidintre ei greci din cartierul Fanar al Constantinopolului; şi nu doar îi numesc, ci îi şi scot dinfuncţie, după voia inimii, mutându-i frecventdin Ţara Românească în Moldova şi din Moldovaîn Ţara Românească. Odată cu ei, se stabilescprintre români un număr considerabil de grecicare se vor integra atât în mediul boieresc, câtşi în societatea citadină. Mai multe dintre familiile aristocratice româneşti sunt de origine greacă şi mai toate au cel puţin câteva picături de
Caruselul modelelor 25
sânge grecesc. La fel şi în mediul orăşenesc: elementul grecesc a fost decisiv în activităţile comerciale şi, în genere, în formarea burgheziei române. Este o perioadă, s-ar putea spune, de bilingvism, în orice caz, de dublă cultură, românească şi grecească. În şcoli, atâtea câte erau, se învăţa în limba greacă, prima şcoală românească
fiind înfiinţată de Gheorghe Lazăr, la Bucureşti, abia spre sfârşitul perioadei (în 1818). S-a petrecut însă nu doar grecizarea, ci şi, în ansamblu, o puternică orientalizare a societăţii româneşti (desigur, la nivelul elitelor; nu intră în dis'cuţie masa ţărănească a populaţiei). Românii s-au obişnuit să se îmbrace turceşte, au adoptat, în unele privinţe, modul de viaţă oriental, prezent, după cum am văzut, în bucătăria românească, în arhitectura oraşelor şi nu mai puţin în invazia unei mulţimi de cuvinte turceşti în vocabularul românesc. Părea a fi o sinteză funcţională
şi solidă. În fapt însă, s-a dărâmat brusc şi n-a mai rămas aproape nimic din ea. Asta, fiindcă
românii au decis să schimbe modelul, şi încă
într-o manieră radicală, trecând brusc dinspre Răsărit la Apus.
Totul S"a petrecut extrem de repede; Iată-l pe Dinicu Golescu, mare boier muntean, năs�ut la 1777 şi dispărut în 1830. Un mare admirator al Occidentului. Sub titlul Însemnare a călătoriei mele (1826), a adunat, în drumurile salei spre
