32 Românii şi Europa: o istorie surprinzătoare Trebuie precizat că regimul comunist a schimbat elitele, aproape complet. S-au ridicat din păturile „de jos" tot felul de oameni noi, cu atât mai uşor de educat în spirit comunist cu cât bagajul lor intelectual era aproape gol. Şi de astă dată, românii au excelat în imitarea modelului, un model care se bătea cap în cap cu modelul aplicat până atunci, mai bine de un secol.
A fost poate cea mai servilă preluare a modelului sovietic, agrementat la un moment dat cu o ·
doză suplimentară de comunism asiatic (China, Coreea de Nord). Structurile staliniste s-au men
ţinut nealterate până la căderea regimului, chiar dacă se trecuse de la „prosovietism" la afişarea ostentativă a naţionalismului românesc. În faza finală, România ar fi fost în măsură să dea lecţii de comunism „ortodox" până şi Uniunii Sovietice, care începuse, în sfârşit, să caute soluţii de reformă, sub impulsul lui Gorbaciov. România a rămas împietrită, sub Ceauşescu, în structurile comuniste „clasice". Vinovatul, nu-i aşa?, e Ceauşescu, cine altul (împreună, cum se zicea în zilele „Revoluţiei", cu „sinistra sa soţie"). Dar oare poporul român nu are nici o răspundere?
Suntem un popor iresponsabil?
DUPĂ ATÂTEA ÎNTORSĂTURI, se putea ghici cu uşurinţă ceea ce avea să se întâmple după prăbuşirea comunismului. Ce să se întâmple? Alergăm
Caruselul modelelor; 33
din nou spre Occident. Indiferent de disputele interne, cei mai mulţi dintre români surit de acord cu această reorientare, cu atât mai mult cu cât se reia astfel firul întrerupt al procesului de occidentalizare de până la al Doilea Război Mondial. Aceasta în ciuda faptului că elitele actuale se trag în cea mai mare parte din �omunism, din persoane şi categorii pe care com,unismul le-a luat de jos şi le-a ridicat pe scara socială.
România a intrat în NATO, a fost primită apoi şi în Uniunea Europeană, şi a devenit totodată un partener strategic important al Statelor Unite.
Toate sondajele îi plasează pe români printre cei mai fervenţi partizani ai integrării europene şi ai cooperării transatlantice. România încearcă
să fie în egală măsură proeuropeană şi proamericană, ceea ce nu e întotdeauna foarte si:inplu, date fiind punctele de dezacord între Europa şi America. Sub umbrela NATO, dar, în fond, în spiritul relaţiilor cu Statele Unite, militarii români au fost trimişi în diverse teatre de operaţii, în principal în Irak şi Afganistan. Unii văd în această participare un exces de zel, de vreme ce nu toate ţările din NATO au procedat în acest fel, mai multe dintre ele preferând să-şi ţină :militarii acasă.
