O.U.G. NR. 80/2013
Art. 3
77
Dacă aceeaşi cerere este formulată de către locatar, acesta tinde să îşi protejezedreptul de creanţă privind chiria, urmărind, ca efect al rezilierii, restituirea (atunci când aprocedat la plata chiriei către locator ulterior intervenirii faptului care, în opinia locatarului,justifică aplicarea sancţiunii rezilierii) sau, după caz, păstrarea în propriul patrimoniu asumei de bani ce constituie chiria (atunci când nu a procedat încă la plata chiriei cătrelocator ulterior intervenirii faptului care, în opinia locatarului, justifică aplicarea sancţiuniirezilierii).
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a)teza I cu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la cuantumulchiriei aplicabile în contractul de locaţiune, calculată pentru intervalul cuprins între dataintervenirii faptului care, în opinia locatarului, justifică aplicarea sancţiunii rezilierii şi dataîncetării locaţiunii prin expirarea termenului.
În ceea ce priveşte cererea în rezilierea unui contract de locaţiune încheiat pe
durată nedeterminată, indiferent de calitatea celui care formulează cererea (locator saulocatar), dreptul ce se tinde a fi protejat prin promovarea cererii este cu neputinţă dea fi evaluat în integralitate, ci numai până la momentul înregistrării cererii la instanţă,întrucât cel de-al doilea moment până la care ar trebui calculate contravaloarea lipseide folosinţă a bunului, respectiv cuantumul chiriei, şi anume data rămânerii definitive ahotărârii judecătoreşti prin care s-a declarat rezilierea contractului de locaţiune, nu estecunoscut la momentul stabilirii taxei judiciare de timbru111•
Problema care s-a ridicat însă în privinţa determinării taxei judiciare de timbruaferente cererii în rezilierea contractului de locaţiune, similar celei aferente cererii îndeclararea nulităţii contractului de locaţiune, este dacă aceasta se stabileşte potrivit art. 3
alin. (2) lit. a) prin raportare la alin. (1) al aceluiaşi articol sau potrivit art. 8 alin. (1) lit. c)din ordonanţă.
«legea privind taxele judiciare de timbru este o lege fiscală, circumscrisă dreptului financiar, şinu dreptului procesual civil. Actul normativ menţionat conţine o reglementare specială, limitată
la materia taxelor judiciare de timbru, reglementare ale cărei consecinţe procedurale nu se potproduce decât în legătură cu condiţia de formă a timbrării. Obligaţia de plată a taxelor judiciarede timbru este o obligaţie fiscală şi este prevăzută de legea specială numai în sarcina celor careapelează la justiţie». Astfel, instanţa supremă a subliniat că între beneficiarul serviciului public aljustiţiei şi instanţa de judecată, ca exponent al puterii publice, se stabileşte un raport de drept fiscal,caracterizat prin relaţia de subordonare a părţilor. Clasificarea pe care legea taxelor de timbru oface în acţiuni neevaluabile şi evaluabile în bani are la bază raţiuni fiscale şi nu are nimic comun cunatura patrimonială sau nepatrimonială a dreptului dedus judecăţii şi deci cu caracterul evaluabilsau neevaluabil în bani al proceselor şi cererilor în materie civilă şi comercială pentru delimitareacompetenţei materiale de primă instanţă. Aşadar, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmează
să fie avute în vedere dispoziţiile şi categoriile de acţiuni folosite de legea specială, în timp ce pentrudeterminarea competenţei materiale după valoare şi, implicit, a căilor de atac ce se pot exercitaîmpotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauzele civile şi comerciale se va avea în vederenatura dreptului care fundamentează acţiunea, particularizând-o şi transferându-i din caracterele sale".
111 A se vedea, pentru o modalitate similară de stabilire a valorii obiectului cererii în vedereatimbrării, punctul 4.3. din secţiunea §4 a comentariului aferent art. 3 din ordonanţă vizând timbrareacererii având ca obiect plata dobânzii legale sau convenţionale aferente unui debit principal, dobândă
calculată în raport de anumite intervale de timp.
78
Art. 3
