Astfel, potrivit art. 1.516 alin. (2) pct. 1 şi 2 C. civ., atunci câ nd, fă ră justificare,debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, cred itorul poate, la alegerea sa şifără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:
1.
să ceară sau, d u pă caz, să treacă la executa rea silită a obligaţiei;2.
să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractu luiori, d u pă caz, reducerea propriei obligaţii corelative.
111 Această observaţie este rezultatul unui schimb de idei purtat cu domnul B. DUMITRACHE,executor judecătoresc, şi cu doamna O.V. SUBA, judecător în cadrul Judecătoriei Lugoj.
De asemenea, a se vedea, I.C. TIRITEU, Momentul desfiinţării actului juridic civil în ipoteza
declarării judiciare a nulităţii, rezoluţiunii sau rezilierii acestuia. Efectul juridic al retroactivităţii,
în Dreptul nr. 1/2024, p. 51-59. Autorul a arătat, în mod judicios, următoarele: ,,Instanţa declară
rezilierea actului juridic cu începere de la momentul intervenirii acestei cauze, fără a dispune nimiccu privire la perioada cuprinsă între momentul încheierii actului juridic şi momentul interveniriicauzei de reziliere, iar nu de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Actul juridic este considerat că a încetat de la momentul intervenirii cauzei de reziliere (acestaspect reprezintă, în concret, obiectul analizei realizate de instanţă şi temeiul pentru a se dispunerezilierea), neputându-se concepe ca aceasta să înceteze doar de la momentul rămânerii definitivea hotărârii judecătoreşti.
Astfel, în caz contrar, ar însemna că remediul rezilierii ar fi mai degrabă unul ineficient,deoarece, spre exemplu, în cursul judecării procesului, actul juridic ar putea înceta prin ajungereala termen nemaifiind posibilă rezilierea judiciară. De asemenea, eventuala executare a prestaţiilordecurgând din actul juridic în intervalul cuprins între momentul intervenirii cauzei de reziliere aacestuia şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus rezilierea sa ar fivalabilă, neexistând temei pentru a se dispune restituirea prestaţiilor; nu există posibilitatea ca, înacelaşi timp, un act juridic să poată fi reziliat pentru neexecutarea unor prestaţii şi, de asemenea,să fie considerat valabil pentru prestaţiile ulterioare cauzei de reziliere; de altfel, art. 1.516 alin. (2)C. civ. împiedică cumulul remediului rezilierii cu cel al executării silite în natură în privinţa aceleiaşiobligaţii neexecutate.
Un alt argument în sprijinul acestei susţineri este acela că în cazul pactelor comisarii pentrucare s-a convenit că vor rezulta din simplul fapt al neexecutării, momentul încetării contractuluieste tot acela al incidenţei cauzei de reziliere. Aşadar, nu există vreo justificare pertinentă pentruca în cazul rezilierii judiciare contractul să înceteze de la momentul rămânerii definitive a hotărâriijudecătoreşti, iar nu de la momentul incidenţei cauzei de reziliere".
121 Potrivit art. 1.551 alin. (1) tezele I şi a li-a C. civ., creditorul nu are dreptul la rezoluţiuneatunci când neexecutarea este de mică însemnătate; în cazul contractelor cu executare succesivă,creditorul are dreptul la reziliere, chiar dacă neexecutarea este de mică însemnătate, însă are uncaracter repetat.
O.U.G. NR. 80/2013
Art. 3
75
De asemenea, în conformitate cu art. 1.549 alin. (1) C. civ., dacă nu cere executareasilită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, reziliereacontractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin.
Din cuprinsul celor două texte legale rezultă, cu evidenţă, că remediul executăriisilite a obligaţiei contractuale nu poate fi cumulat cu remediul rezilierii contractului, acesteafiind incompatibile111.
Dacă s-ar considera că rezilierea îşi produce juridice începând cu data rămâneriidefinitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii în reziliere s-ar ajunge la cumululcelor două remedii specificate anterior. Astfel, pentru faptul neexecutării aceleiaşi obligaţiicontractuale, creditorul ar obţine atât rezilierea contractului, cât şi executarea silită arespectivei obligaţii, din moment ce, conform acestei opinii, între data scadenţei obligaţieişi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii în rezilierecontractul ar fi valabil.
În continuare, vom proceda la determinarea modului de stabilire a taxei judiciarede timbru aferente cererii în rezilierea unui contract de locaţiune, cu observaţia că cele ceurmează a fi expuse se aplică în mod corespunzător, în lipsa unui regim juridic de timbrarederogatoriu, cererii de reziliere a oricărui alt act juridic patrimonial cu executare succesivă121.
