În ipoteza în care cererea în rezilierea contractului de locaţiune este formulată decătre locator, iar contractul de locaţiune este încheiat pe durată determinată, acesta tindesă îşi protejeze dreptul de folosinţă asupra bunului dat în locaţiune, urmărind, ca efect alrezilierii, restituirea folosinţei bunului (atunci când a procedat la predarea bunului cătrelocatar) sau, după caz, păstrarea folosinţei bunului în propriul patrimoniu (atunci cândnu a procedat încă la predarea bunului către locatar).
În acest caz, taxa judiciară de timbru trebuie stabilită potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) teza Icu trimitere la alin. (1) al aceluiaşi articol din ordonanţă prin raportare la contravaloarealipsei de folosinţă a bunului, reprezentată de cuantumul chiriilor practicate pe piaţă înschimbul locaţiunii unui bun similar131, calculate pentru intervalul cuprins între data interveniriifaptului care, în opinia locatorului, justifică aplicarea sancţiunii rezilierii şi data încetăriilocaţiunii prin expirarea termenului141.
1'1 A se vedea, în sensul incompatibilităţii celor două remedii, I.F. POPA, în L. POP, I.F. POPA, 5.1. VIDU, Drept civil. Obligaţiile, ed. a 2-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2020, p. 200-201.
121 Dacă se îmbrăţişează opinia potrivit căreia momentul de la care se produc efectele rezilierii coincide cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care această sancţiune a fost declarată, considerăm că, atât în ipoteza unui contract de locaţiune încheiat pe durată determinată, cât şi a unuia încheiat pe durată nedeterminată, taxa judiciară de timbru aferentă cererii în declararea rezilierii acestuia este în cuantum de 20 de lei, potrivit art. 27 din ordonanţă. Astfel, momentul de la care începe să îşi producă efectele juridice rezilierea nu este cunoscut la momentul stabilirii taxei judiciare de timbru, şi anume la data înregistrării cererii la instanţă, considerent pentru care nu se poate proceda la o evaluare a obiectului cererii la acest moment.
131 Instanţa se poate raporta şi la valoarea chiriei convenţionale, în condiţiile în care aceasta arecaracter serios şi nu există alte elemente în dovedirea valorii chiriilor practicate pe piaţă în schimbullocaţiunii unui bun similar.
141 A se vedea, pentru o opinie distinctă, T.C. BRICIU, Nota coordonatorului, în T.C. BRICIU (coord.),
op. cit., p. 38-39. Autorul a arătat următoarele: ,,În ceea ce ne priveşte, în logica unităţii valoriiobiectului cererii, atât în privinţa competenţei, cât şi în privinţa timbrajului, apreciem că valoareaobiectului acţiunii în rezilierea unui contract de locaţiune/arendă sau de leasing se socoteşte după
76
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
valoarea prestaţiei anuale datorate. Dispoziţiile legii speciale privind taxele judiciare de timbru nustabilesc nimic în privinţa determinării valorii obiectului cererii în acest caz, astfel că devin aplicabiledispoziţiile generale ale art. 101 alin. (3) C.pr.civ., avute în vedere pentru determinarea competenţeiprocesuale materiale".
Această opinie, raţională fără dubiu, are ca efect, în ipoteza aplicării sale, înlăturareaparalelismului existent între O.U.G. nr. 80/2013 şi Codul de procedură civilă cu privire la valoareaobiectului cererii.
În opinia noastră, din păcate, acest paralelism rezultă din actele normative menţionateanterior, existând, în anumite cazuri, valori distincte ce se iau în considerare pentru determinareacompetenţei materiale şi, respectiv, a taxei judiciare de timbru. Indicăm, cu titlu de exemplu în acestsens, următoarele:
potrivit art. 98 alin. (2) C. proc. civ., pentru stabilirea valorii [valorii obiectului cererii învederea determinării competenţei materiale - n.n.], nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţieiprincipale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent dedata scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii. În schimb, capătulde cerere vizând accesoriile pretenţiei principale se timbrează potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanţă
prin raportare la valoarea obiectului cererii;
în conformitate cu art. 102 C. proc. civ., când prin acţiune se cere plata unei părţi dintr-ocreanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă. În schimb,cererea având ca obiect plata unei părţi dintr-o creanţă se timbrează potrivit art. 3 alin. (1) dinordonanţă prin raportare la valoarea părţii pretinse din creanţă, iar nu la valoarea părţii exigibiledin creanţă;
potrivit art. 104 C. proc. civ., în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau altedrepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă,stabilită potrivit legislaţiei fiscale; în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită, sunt aplicabiledispoziţiile art. 98 [art. 98 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că, în caz de contestaţie, valoarease stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi]. în schimb, potrivit art. 31 alin. (3),din ordonanţă, în cererile având ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unuiimobil, taxa de timbru se calculează în funcţie de valoarea impozabilă a bunului imobil; dacă valoareaimpozabilă este contestată sau apreciată de instanţă ca vădit derizorie, taxarea cererilor se va faceprin raportare la grilele notariale cuprinzând valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare. Prinurmare, în vederea determinării competenţei materiale, valoarea obiectului cererii se poate raporta şila valoarea de circulaţie a bunului imobil, care însă este exclusă de ordonanţă ca valoare a obiectuluicererii în vederea determinării taxei judiciare de timbru.
Un argument suplimentar în favoarea opiniei pe care o susţinem este acela că, atunci cândlegiuitorul a intenţionat determinarea taxei judiciare de timbru prin raportare la valoarea prestaţieianuale, a reglementat în mod expres aceasta. Astfel, potrivit art. 31 alin. (4) din ordonanţă, cândprin cerere se solicită acordarea unor prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului estenedeterminată, taxa de timbru se calculează la valoare, corespunzător valorii prestaţiei anuale.
De asemenea, în parag. 22 din Decizia nr. 465/2016, publicată în M. Of. nr. 693 din 7 septembrie2016, Curtea Constituţională a reţinut următoarele:
„Referitor la critica potrivit căreia impunerea grilelor notariale drept criteriu unic de determinarea valorii cererii sub aspectul taxei judiciare de timbru se îndepărtează de soluţia consacrată deart. 104 din Codul de procedură civilă, creând premisele unei inacceptabile bivalenţe în ceea cepriveşte valoarea aceleiaşi cereri, Curtea reţine faptul că, potrivit art. 104 alin. (1) din actul menţionat,
«în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil,valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale». Înacest context, în considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 32 din 9 iunie 2008,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, s-a reţinut că
