Apreciem că în cadrul obiectului capătului de cerere principal se pot include şicererile în revocarea actului juridic patrimonial (de exemplu, revocarea donaţiei pentruingratitudine sau pentru neexecutarea sarcinii), revocarea fiind, în aceste cazuri, o aplicaţieparticulară a rezoluţiunii.
Se impune, de asemenea, observaţia potrivit căreia o cerere în restituirea prestaţiei,dedusă judecăţii sub forma unui capăt de cerere accesoriu în raport de un capăt de cerereprincipal având ca obiect declararea rezilierii unui act juridic patrimonial, nu poate fi,de principiu, concepută, din moment ce, potrivit art. 1.554 alin. (3) C. civ., contractulreziliat încetează doar pentru viitor, neproducând efect retroactiv şi, pe cale de consecinţă,neimplicând, ca regulă, efectul unei restituiri de prestaţii; prin excepţie, dacă prestaţia afost executată ulterior faptului care a justificat aplicarea sancţiunii rezilierii, aceasta, înopinia noastră, este supusă restituirii.
În al patrulea rând, regimul juridic al timbrării cererii privind restituirea prestaţieieste distinct în funcţie de calea procedurală aleasă de parte pentru promovarea acesteia.
Dacă cererea în restituirea prestaţiei nu este accesorie cererii în declararea nulităţiisau a rezoluţiunii unui act juridic patrimonial, aceasta se timbrează potrivit art. 8 alin. (2)din ordonanţă. În conformitate cu acest text legal, cererea privind repunerea părţilorîn situaţia anterioară, când nu este accesorie acţiunii în constatarea nulităţii, anularea,rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se taxează cu 50 de lei, dacă valoareacererii nu depăşeşte 5.000 de lei, şi cu 300 de lei, pentru cererile a căror valoare depăşeşte5.000 de lei.
Această cerere în restituirea prestaţiei nu este accesorie cererii în declararea nulităţiisau a rezoluţiunii unui act juridic patrimonial atunci când este formulată sub forma uneicereri principale sau incidentale cu un singur capăt sau sub forma unui capăt de cerereprincipal dintr-o cerere principală, incidentală ori adiţională.
În schimb, dacă cererea în restituirea prestaţiei este accesorie131 cererii în declarareanulităţii sau a rezoluţiunii unui act juridic patrimonial, aceasta este scutită de taxă judiciară
de timbru, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) teza finală din ordonanţă. Dispoziţia ce reglementează
această scutire constituie o aplicaţie particulară141 a regulii ce se deduce din interpretarea
a contraria a art. 34 alin. (1) din ordonanţă, potrivit căruia, când o acţiune are mai multecapete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare111 A se vedea, pentru dezvoltări, punctul 4.11. din secţiunea §4 a comentariului aferent art. 3
din ordonanţă.
Potrivit art. 1.248 alin. (1) C. civ., contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legaleinstituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
121 A se vedea, pentru dezvoltări, punctele 4.11. şi 4.12. din secţiunea §4 a comentariului aferentart. 3 din ordonanţă.
131 Potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionaredepinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.
141 GH.L. ZIDARU, P. POP, Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe şi în căile de
atac, Ed. Solomon, Bucureşti, 2020, p. 25.
82
Art. 3
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevedealtfel111• Prin urmare, în ipoteza în care capătul de cerere principal are ca obiect declarareanulităţii sau a rezoluţiunii unui act juridic patrimonial, iar capătul de cerere accesoriu înraport cu acest capăt principal are ca obiect obligarea pârâtului la restituirea prestaţieicătre reclamant, acest din urmă capăt este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Nu este obligatoriu, pentru a opera scutirea analizată, ca petitul accesoriu să facă
parte dintr-o cerere principală, în accepţiunea art. 30 alin. (3) C. proc. civ.121, putând intra,deopotrivă, în componenţa unei cereri incidentale sau a unei cereri adiţionale, fiind însă
necesar, pornind de la fundamentul instituirii scutirii, ca acela care a formulat capătulde cerere principal să fie acelaşi cu cel care formulează şi capătul de cerere accesoriu.
De exemplu, dacă pârâtul formulează cerere reconvenţională (cerere incidentală),în alcătuirea căreia intră cele două capete de cerere analizate, capătul de cerere accesoriuavând ca obiect obligarea reclamantului la restituirea prestaţiei către pârât este scutit dela plata taxei judiciare de timbru.
În schimb, dacă reclamantul formulează o cerere principală al cărei singur capătde cerere are ca obiect declararea nulităţii sau a rezoluţiunii unui act juridic patrimonial,iar pârâtul formulează cerere reconvenţională având ca obiect obligarea reclamantuluila restituirea prestaţiei către pârât, această din urmă cerere se timbrează potrivit art. 8
alin. (2) din ordonanţă, nefiind incidentă scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Înacest caz, cererea este formulată sub forma unei cereri incidentale cu un singur capăt decerere, care, prin ipoteză, graţie unicităţii sale, nu poate fi un capăt de cerere accesoriu.
Art. 30 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii sunt acele cereri a cărorsoluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal, se interpretează însensul că rezolvarea cererii accesorii depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principalce intră în compunerea aceleiaşi cereri (cerere formată din capete de cerere principale şicapete de cerere accesorii). Cererea accesorie reprezintă întotdeauna un capăt de cerereaccesoriu ce intră în alcătuirea unei cereri principale, incidentale sau, după caz, adiţionale.
Prin urmare, nu se poate considera, în exemplul analizat, că cererea pârâtului constituie o cerere accesorie, din moment ce rezolvarea sa ar depinde de soluţia ce urmează a fidată cererii principale promovate de reclamant, întrucât cererea reconvenţională constituie,fără putinţă de tăgadă, o cerere incidentală. De altfel, este de observat faptul că art. 30
