112
Art. 5
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
din care se scade valoarea, la momentul judecăţii, a sarcinilor asumate prin contractul dedonaţie;
dacă bunul a fost înstrăinat de donatar anterior cererii de raport, se ţine seamade valoarea lui la data înstrăinării;
dacă bunul donat a fost înlocuit cu altul, se ţine cont de valoarea, la data raportului, abunului intrat în patrimoniu şi de starea lui la momentul dobândirii; totuşi, dacă devalorizareabunului intrat în patrimoniu era inevitabilă la data dobândirii, în virtutea naturii sale, înlocuirea bunului nu este luată în considerare;sumele de bani sunt supuse indexării în raport cu indicele inflaţiei, corespunzătorperioadei cuprinse între data intrării lor în patrimoniul donatarului şi data realizării raportului.
Ne însuşim opinia exprimată în doctrina juridică[11, potrivit căreia valoarea bunurilorîn cazul raportului prin echivalent prevăzută de art. 1.153 C. civ. nu este cea avută în vederela stabilirea taxei judiciare de timbru, ci exclusiv la soluţionarea în fond a cererii de raport.
Pentru timbrarea cererii de raport al donaţiilor se aplică norma specială din materiataxelor judiciare de timbru, şi anume art. 5 alin. (1) lit. d) din ordonanţă, care stabileştetaxa judiciară de timbru aferentă cererii de raport la 3% din valoarea bunurilor a cărorraportare se solicită. Această valoare a bunului donat este cea declarată de reclamantîn cerere, potrivit art. 31 alin. (2) din ordonanţă, cererea de raport fiind una personală;în cazul bunurilor mobile, valoarea acestora este cea de circulaţie, iar în cazul bunurilorimobile, reclamantul poate să indice, ca valoare a obiectului cererii, valoarea de circulaţie,valoarea impozabilă sau, după caz, valoarea orientativă cuprinsă în grilele notariale; valoareabunurilor este cea de la data înregistrării cererii la instanţă, în condiţiile legii.
Taxa judiciară de timbru prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. d) din ordonanţă nu seaplică şi în ipoteza cererii de raport al datoriilor, având în vedere că, deşi acest articol nuprevede obiectul cererii de raport, taxa judiciară de timbru aferentă se calculează prinraportare la valoarea bunurilor a căror raportare se solicită.
Potrivit art. 1.158 alin. (1) C. civ., dacă la data partajului succesoral un moştenitorare o datorie certă şi lichidă faţă de moştenire, aceasta se lichidează prin luare mai puţin.
Prin urmare, moştenitorii defunctului, deveniţi creditori ai moştenitorului ce era debitor aldefunctului, pot formula o cerere de raport al datoriei respective, cu scopul ca moştenitoruldebitor să preia din masa succesorală bunuri având o valoare obţinută în urma scăderiidatoriei sale.
Spre exemplificare, oferim următoarea ipoteză:
cererea de chemare în judecată este formulată de reclamantul A (moştenitor aldefunctului C, în calitate de fiu, având o cotă de 1/2 din masa succesorală) în contradictoriucu pârâtul B (moştenitor al defunctului C, în calitate de fiu, frate cu reclamantul A, având111 A se vedea, în acest sens, R. DAN, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 68-69. Autoarea aarătat, în mod judicios, următoarele: ,,Textul art. 5 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează
faptul că taxa judiciară aferentă cererilor de raport se va stabili prin aplicarea procentului de 3% lavaloarea bunurilor obiect al obligaţiei de raport, fără a relua modalitatea de evaluare regăsită întextul art. 1.153 alin. (1) C.civ., prin urmare valoarea acestora nu poate fi alta decât cea evidenţiată
în conformitate cu regulile expuse la art. 31 alin. (2), (3) din O.U.G. nr. 80/2013. Diferenţierea dintrevaloarea taxabilă şi valoarea avută în vedere de către instanţă la soluţionarea fondului este explicabilă
şi prin aceea că determinarea acesteia din urmă implică uneori un probatoriu extins (de regulă şi oexpertiză evaluatorie) impropriu unei analize in fi mine litis, cum este cea realizată ex ante în vedereastabilirii obligaţiei de a timbra".
