130 Art. 5
TAXELE JUDICIARE DE TIMBRU
vizând bunul comun, intimatul-debitor poate formula cerere reconvenţională având caobiect partajul bunului comun, ce se timbrează potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din ordonanţă.
În aceste ultime două cazuri, opinia contrară în sensul timbrării cererii de partajpotrivit art. 10 alin. (2) din ordonanţă ar conduce la concluzia de neacceptat a stabiliriiunei taxe judiciare de timbru care să nu poată depăşi un nivel maxim de 1.000 de lei,în acord cu dispoziţiile legale menţionate, deşi, dacă partajul ar fi fost solicitat pe caleaunui proces distinct, taxa judiciară de timbru s-ar fi stabilit, potrivit art. 5 alin. (1) lit. f)din O.U.G. nr. 80/2013, la 3% din valoarea masei partajabile.
Dacă coproprietarul nedebitor formulează contestaţie la executare, în condiţiileart. 712 alin. (1) teza I C. proc. civ., având ca obiect anularea actelor de executare vizândrespectivul bun, şi intimatul-creditor poate formula cerere reconvenţională având ca obiectpartajul bunului comun. În acest caz, cererea reconvenţională se timbrează potrivit art. 10
alin. (2) din ordonanţă, la valoarea creanţei sau, după caz, a părţii din creanţă a căreisatisfacere este urmărită de către creditor, întrucât aceasta coincide cu valoarea folosuluipatrimonial ce s-ar realiza indirect în eventualitatea admiterii acestuia; după cum amarătat într-o ipoteză analizată anterior, efectele partajului nu se produc în patrimoniulcreditorului, pentru ca acestuia să îi revină obligaţia de plată a unei taxe judiciare detimbru stabilite potrivit art. 5 alin. (1) lit. f) din ordonanţă.
6.11. Cererea de „partaj" de folosinţă
Potrivit art. 639 C. civ., modul de folosire a bunului comun se stabileşte prin acordulcoproprietarilor, iar în caz de neînţelegere, prin hotărâre judecătorească.
În opinia noastră, cererea având ca obiect stabilirea de către instanţă a moduluide folosire a bunului comun, în caz de neînţelegere a coproprietarilor, nu reprezintă overitabilă cerere de partaj.
Partajul constituie o modalitate de încetare a coproprietăţii obişnuite şi a devălmăşiei,concluzie ce rezultă din art. 632 şi art. 669 C. civ., în schimb, prin stabilirea modului defolosire a bunului comun, în condiţiile art. 639 C. civ., nu se produce un asemenea efect.
Ca atare, apreciem că cererea în discuţie se timbrează cu o taxă judiciară în cuantumde 100 de lei, potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din ordonanţă, în lipsa unui text legal care să
reglementeze timbrarea acestei cereri111.
§7. Cererea în declararea nulităţii absolute sau, după caz, a nulităţii relativea unui certificat de moştenitor sau a unui certificat de calitate de moştenitorArt. 1.132 C. civ. prevede că certificatul de moştenitor se eliberează de către notarulpublic şi cuprinde constatări referitoare la patrimoniul succesoral, numărul şi calitateamoştenitorilor şi cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum şi alte menţiuni prevăzutede lege.
111 Pentru o soluţie diferită, a se vedea R. DAN, în T.C. BRICIU (coord.), op. cit., p. 77. Autoarea aarătat următoarele: ,,( ... ) găsim preferabilă varianta de taxare instituită de art. 4 alin. (1) din O.U.G.
nr. 80/2013, deoarece natura juridică a acţiunii în partajarea folosinţei poate fi asemănată dinperspectiva beneficiului obţinut cu o acţiune posesorie. Aplicarea regulii de taxare de la partaj apareca disproporţionată, având în vedere că, în urma acţiunii, reclamantul nu va obţine în patrimoniulsău un drept de proprietate exclusiv, ci doar folosinţa acestuia".
